Gândește-te la felul în care trăim azi,
Despre abandon
Am participat acum mulți ani la un curs de scriere creativă la Fundația Calea Victoriei. Mi s-a spus atunci că am un stil sec, fără emoții, și, pe baza unor texte scrise la atelier, că mi s-ar potrivi mai degrabă literatura SF decât lucrurile legate de emoții.
Aveam, și am, într-adevăr probleme în a percepe emoțiile.
Dar soluția nu e niciodată abandonul, retragerea în SF și tehnologie, ci îmbrățișarea problemei, apucarea taurului de coarne și aruncatul în gol, fără siguranța că voi găsi o ramură pe drum sau că va apărea o funie de care să mă agăț, salvator, în ultimul moment. E un pas în gol, legat la ochi, nu știi ce e acolo. Dar e de preferat variantei în care mergi pe unde ai venit.
Așadar, mă voi încăpățâna să scriu despre emoții.
Mi-a fost foarte greu la poezia anterioară să scriu fie și o singură emoție. Totul era la nivel cognitiv.
Dar, odată dezgolită de mister, problema poate fi rezolvată mai ușor.
Categorii noi pentru creații – cu rațiune sau cu emoție
Am creat blogul pentru a îmi dezvolta creativitatea. Și și un exercițiu logic și rațional mă poate ajuta la asta, dar am creat blogul în special pentru a avea mai multă creativitate pe plan emoțional.
Am considerat, astfel, că e suficient să scriu o poezie ca ea, prin natura ei, să fie emoțională.
Și în seara asta, în timp ce mă plimbam, mi-am dat seama că aproape tot ce am creat pe blog ține de rațional, și foarte puțin de emoțional. Uimitor, toate poeziile de până acum au fost raționale, nu emoționale.
Cum rezolvi o problemă? În primul rând, fiind conștient de ea. Am creat, astfel, două categorii noi pe blog, în care voi pune în cutiuțe, de acum încolo, compozițiile mele – fie sunt raționale, fie emoționale. Până acum, am 2 creații emoționale și 5 raționale (și mai e una rațională, salvată ca ciornă, deci raportul e de 75% rațional – 25% emoțional).
Odată ce conștientizezi asta, știi ce ai de făcut. Paradoxal, e suficientă o bifă și o punere într-o structură, pentru a lua o decizie mai bună.
Erori
Am început să postez periodic pe Arte. Am o mică observație – creativitatea cere curaj. Chiar și dacă ești scriitor consacrat, tot ai nevoie de curaj să scoți ceva la lumină, chiar dacă e a 10a ta carte.
Iar dacă ești la început, curajul necesar e și mai mare. Nu știi care sunt limitele, cenzura nu e clară.
Dar rezultatul e frumos, fie și prin diferențierea lui. Dacă vii cu ceva nou, dacă măcar modifici ceva făcut de altcineva, tocmai ai creat ceva (fie nou 100%, fie prin copiere și modificare). Ei, acel ceva îți dă un sentiment de bine, chiar dacă uneori o mai dai în bară.
Site-urile anului 2020 au de multe ori butoane tipice, texte tipice și imagini tipice. Dar dacă ești agenție de publicitate sau de web design, poate vei dori un site o idee mai diferit. Și dacă ești obișnuit doar să imiți, nu să creezi ceva nou, s-ar putea ca procesul să fie greoi pentru tine, și să te împotmolești.
Dacă însă ești obișnuit fie să compui (100% original), fie să adaptezi (nu copy & paste, ci copy & adapt; un fel de parodie, dar mai serioasă), îți va fi o idee mai ușor.
Erorile sunt utile – te fac să crești. Dar ca să le faci, ai nevoie să compui, eventual să îți faci din asta un obicei.
Poezie: „Prin router, bit cu bit”, de Olivian Breda
Poezie pornind de la „Prin gările cu firme-albastre”, de Ion Minulescu, încerc un prim poem.
„Viață” – sesiune de tip brainstorming (creativitate)
Mai jos, un exercițiu, cunoscut anterior, dar adaptat de mine.
Exercițiul inițial presupunea să faci o listă de cuvinte fără sens, dar legate cumva unul de altul.
Spre exemplu, cameră, sufragerie, lustră, bec, electricitate, electron.
Eu voi adapta jocul, adăugând la începutul listei o listă de cuvinte care să aibă, toate, legătură cu un cuvânt, apoi continui cu exercițiul standard, apoi închei cu o nouă sesiune de creativitate, pe baza cuvântului inițial.
Este de preferat să nu se repete cuvinte, dar dacă se întâmplă asta, nu-i bai.