Motto: „nu te întrista, pleci dintr-o închisoare mai largă într-una mai strâmtă, iar la plecare nu te bucura prea tare, vei trece dintr-o închisoare strâmtă într-una mai largă”
Din „Jurnalul Fericirii”, Nicolae Steinhardt, citându-l pe tatăl lui.
Suntem liberi.
Putem merge în Franța, în Suedia, în Japonia.
Putem merge la mare, la munte, la ski sau la înot.
Putem citi, putem alerga, putem vedea filme.
Mai e însă o libertate, mult mai profundă – Libertatea din noi.
Libertatea eliberării de patimi,
Libertatea de a înfrânge, dacă asta vrei,
Sau de a te face câștigător, dacă ăsta e pretul pentru libertate.
Aparent, în închisoare suntem fără libertate,
Libertatea interioară însă e mai de preț,
Și mai greu de atins.
La urma urmei, ce e libertatea?
Da, poți merge în Franța, Suedia, Japonia.
Dar, liber fiind, cât de des alegi să ieși din rutină,
Să nu alegi mereu drumul cel mai scurt,
Dacă asta înseamnă repetiția infinită,
Cât de des ieși din același tipar,
Același traseu, aceiași oameni, aceleași cuvinte?
Aparent, suntem liberi,
Însă pe plan intern libertățile sunt mai greu de atins,
Iar pe plan extern libertatea e doar ca funcție de comparație.
Notă: Interviu cu un om care știe mai bine ca mine aceste aspecte
Tibi Ușeriu despre cea mai dură cursă: „Acolo umbli ca să nu mori. E simplu”.
