Video și dezbateri online în miezul zilei

În general prefer să nu mă uit la video în miezul zilei, video-urile au o trăsătură față de alte tipuri de conținut – transmit emoții. Și dacă primesc un video cu ceva negativ, e posibil să mă afecteze. Altfel, dintr-o știre citești rapid titlul, scanezi textul, și a trecut. Cu un video e mai complicat să înțelegi care e ideea principală. Da, poți derula, dar unde, la ce minut? Și, chiar și cu derulatul, tot durează ceva timp până consumi esența. Și emoția tot vine, fie de la un clip de 10 secunde, fie de la unul de 10 minute.

Legat de știri, prefer să le citesc într-un fel în care le pot programa. În general, oamenii nu trimit știri cu “uite ce chestie tare”, ci “uite ce chestie șocantă”, care e din cu totul altă categorie.

Unele persoane mă știu ca persoană interesată de ortodoxie, așa că îmi trimit lucruri legate de subiect. Dar nu neapărat lucruri care m-ar interesa pe mine, ci lucruri pe care consideră că m-ar interesa pe mine, dacă aș avea perspectiva lor. Lucru care, de obicei, e un pic diferit.

Așa ajung la mine știri pe care nu mi le doresc, știri negative despre ortodoxie. X nu știu ce a făcut, nu știu pe unde, în localitatea Y, s-a întâmplat ceva, online-ul vuiește din cauza Z.

De ce nu vreau știri negative despre ortodoxie? E ca și cum țin la ceva foarte mult și sunt confruntat cu un aspect complet irelevant pentru mine, neactual, inutil; poze de acum 20 de ani cu o persoană dragă care se distra la petreceri și acum mă irită; nu are legătură cu situația mea din prezent, nu o să iau decizii mai bune dacă știu asta, dar cu siguranță mă va irita. Și nu trimit poze cu doar odată, și doresc să discut, trimit câte una la 2-3 zile, constant. Așa că prefer să zic “pas” de la tot subiectul, în sine.

E neplăcut să am lucrul cel mai drag mie pe lumea asta, defăimat, constant, periodic, de câte-o știre. Ca idee, eu nu știu în mod direct, ci doar indirect, pe cineva care să parcurgă mai multe știri decât mine. Sunt sigur că există astfel de persoane, dar nu le știu eu. Dar nu parcurg știrile luni la 11 AM, să îmi strice ziua, și câte-o știre negativă la 2-3 ore, ci dedic un timp doar pentru consumul știrilor. Salvez surse de știri zilnic, și parcurg periodic o (de fapt, mai multe) revista presei, în general petrec cam o zi pe săptămână citind doar știri, sub diferite forme (RSS, HTML de tip revista presei din diferite surse, salvat local, newsletter-e, sumarul rețelelor sociale social media summary prin Nuzzel).

Știrile cu oameni religioși care fac fapte nepotrivite sunt o durere pentru mine. Și nu doar la ortodocși, și alte confesiuni mă întristează când văd că interpretează niște principii clare într-un fel în care le permite să facă grozăvii. Nu mă bucur când cineva de credință diferită cade.

E un paradox pe care cei care îmi trimit astfel de știri par să nu îl înțeleagă. Credința într-o religie, și chiar afilierea la un sistem organizat (preoție, monahie), nu garantează succesul, înălțimea, reușita. Când intri în monahie, faci un pariu, îți asumi un risc, e mai riscant, poate, decât la laici ce se va întâmpla cu tine. Dacă devii preot, asta nu garantează că nu poți avea și unele căderi. Faptul că există persoane care pare că au o părere bună despre propria calitate de om, de preot, de monah, și consideră că asta le dă un fel de imunitate la cădere, e alegerea lor.

Și în medicină zici un jurământ, și când devii Președinte de țară depui un jurământ, și alte asemenea, și, uneori, din 100 de oameni, mai e câte unul care, la un moment dat, au o cădere. Pe ce se axează presa? “X a jurat, și n-a făcut”. Da, e corect, aspectul real e însă altul – “E mai bine pentru cei 100 să jure că nu fac X, și unul să cadă, sau e mai bine să nu jure niciunul?”. E un pic de naivitate să crezi că, neapărat, dacă X jură ceva, va fi și face acel lucru. Și din 100 de oameni, să te legi fix de cel care n-a îndeplinit jurământul, cu stupefacție – “Cum, din 100 de oameni, unul a picat? Sunt în stare de șoc!”.

Apoi, partea negativă a unei știri. Cum ar fi să îmi placă să mă dau cu motocicleta și să mă uit zilnic doar la știri cu motocicliști care pățesc accidente, pentru a le evita? Da, pot să mă informez despre asta, dar cu logică și rațiune, doar periodic, doar când știu că nu mă irit, în niciun caz zilnic să citesc despre accidente, să caut grotescul, că așa e mai bine, pentru prevenție. Nu e mai bine, mă va irita și, poate, speria, dar asta nu e o garanție că voi fi mai atent, ci doar că voi fi mai speriat când sunt pe motocicletă, și, poate, chiar voi lua decizii mai slabe.

Ortodoxia nu e pentru mine ceva secundar, pus undeva într-un sertar, “a, uite ce-a mai făcut X; ce interesant! hmm, poate nu e așa OK ortodoxia, ia să mă mai gândesc, gata!, revizuiesc atitudinea față de ortodoxie, bine c-a venit știrea asta”. Nu e o ramură, e zona centrală în sine, e tot copacul chiar.

Mai e ceva – nu știu, și asta e o scăpare mare de-a mea, să mă raportez la o știre. “Uite, Olivian, o știre în care ortodocșii fac X, și X e greșit, ce părere ai despre asta”, sau “Uite, Olivian, o știre, poate te interesează” – care variantă? Nu îmi e clar ce așteaptă persoana care îmi trimite știrea de la mine, și am tendința să cred că sunt responsabil, cumva, de acțiunea persoanei din știre, și că ar trebui să am o atitudine. De multe ori nu e așa, dar resimt, greșit poate, presiunea asta pe mine. Și mă irită că sunt și eu responsabil de o acțiune care ajunge în presă cu conotație negativă.

Și video-urile au o trăsătură – transmit emoții. Mă uit la clipuri, dar când aleg asta, pe când în cazul când mi se transmit mesaje direct resimt altă presiune “uite-te acum, că de asta ți l-am dat”. Nu doresc asta, o să mă irite, și nu doresc asta.

Nu cred în schimbările de atitudini prin dezbateri pe chat, “a, uite o știre”, “a, mersi că mi-ai zis, gata, acum văd viața prin alți ochi”.

Și în viața de zi cu zi, să abordezi religia e un subiect delicat. Să trimiți o știre negativă în online, în așteptarea unei reacții constructive, e, pentru mine, futil. În general, evit să trimit lucruri legate de religie persoanelor non-religioase. Dacă știu că mesajul va fi bine primit, asta e altceva.

Legat de video, e un fel de cancan. Mesaj lung (durează ceva timp până îl consumi) și reacție viscerală (provoacă o emoție, stârnește ceva). Dacă nu te uiți la video la momentul pe care îl alegi, e posibil să îți modifice starea într-un mod nedorit.

Cred în lucruri transmise pe chat care ajută la creștere. Video-urile și știrile negative despre ortodoxie, cel puțin pe mine, nu mă ajută.

Cultura UCSC - Debates Interescolares UCSC
Cultura UCSC – Debates Interescolares UCSC, https://flic.kr/p/fEuci8

PS, 2020.09.07: Da, am și o problemă cu încrederea în sine, descoperită de ceva timp. Nu cred foarte mult că dacă ai o problemă cu încrederea de sine, astfel de știri/video-uri ajută, chiar dacă e o relație între ele.

PS, 2020.09.08: E posibil să îmi creez o bulă, nedorind știri negative despre ortodoxie?

Ideea e așa – dacă pui într-o extremă (stânga) oameni care citesc doar lucruri despre ortodoxie și în cealaltă extremă (dreapta) cei care sunt nereligioși și citesc orice, eu sunt mai apropiat de partea din dreapta decât de cei din stânga.

Dacă te uiți la mine din exterior, ateu fiind, poate mă consideri habotnic și dogmatic. Dacă te uiți la mine din exterior, ortodox fiind, poate mă consideri foarte lax în cum trăiesc ortodoxia, fac unele lucruri diferit și atipic. Din exemplele concrete de viață ortodoxă pe care le am în jurul meu, sunt destul de non-clasic. Nu e un motiv de mândrie pentru mine, e abordarea mea, așa văd eu lucrurile. Nu consider că e mai bună ca a altora. O vreme îmi pusesem în descrierea de pe Facebook, la “religious views” (opțiuni religioase) – “Orthodox, but not that kind. The other kind”. (“Ortodox, dar din de tipul acela. Celălalt tip de ortodox.”)

Nu doresc să dau exemple despre sursele mele de inspirație non-ortodoxe, e posibil să fie motiv de întristare pentru unele persoane, spun doar că citesc HotNews.ro și diferite articole din The New York Times, deși aceste publicații postează, când e vorba de religie, lucruri mai degrabă anti-religie. Dar nu le citesc pentru abordarea lor religioasă, ci pentru că, la modul general, aflu știri relevante, și acoperă bine noutățile curente. Pe de altă parte, nu opresc lectura lor, pe baza faptului că postează lucruri cu care nu sunt de acord.

Ideea cu știrile care apar în media despre ortodoxie e că multe din ele caută senzaționalul și șocul, lucru care mă interesează mai puțin. Nu e în căutările mele, în acest moment. Oricum, citind HotNews.ro, sunt la curent cu unele din ele. Dar nu țin să am mai multe decât în prezent, nu asta caut.

Nu caut nici argumente “Religia, ortodoxă sau nu, greșește pentru că …”. Eu fac SEO de ceva timp, am ceva experiență în asta. Încerc să fiu la curent cu cele mai importante lucruri care apar în SEO, și nu e lucru ușor, sunt multe noutăți, și multe aspecte. Pe de altă parte, religia e mult mai complexă. Faptul că limbajul ortodoxiei e destul de similar cu limbajul uman, poate face ortodoxia să fie ușor de priceput – “A, înțeleg toate cuvintele spuse de X, asta înseamnă că înțeleg fenomenul”. În SEO, în matematică, în fizică, dacă nu ai un vocabular comun cu vorbitorul, e posibil să ai o piedică. Nu poți pricepe o formulă matematică, dacă nu știi ce înseamnă fiecare element din acea formulă. În religie, de multe ori, piedica asta lipsește. Ei, asta face să poți avea percepția “Da, înțeleg religia”. Eu nu am percepția asta. În cei mai mult de 10 ani de SEO, o industrie nouă, relativ tehnică, și cu un orizont de acumulare informații ce poate fi perceput, poți imagina cam ce ai nevoie să știi din SEO, tot ajung să nu fiu expert, ci doar să am niște cunoștințe destul de bine sedimentate. În religie, nu am acest orizont, religia, din punct de vedere a acumulării de cunoștințe, a avut statutul de hobby – când n-am avut altceva de făcut, am citit despre religie. Nu am studiat 40 de ore pe săptămână religia, ani de zile. Nu am citit mulți clasici etc. Așa că un argument de tipul “Religia, ortodoxă sau nu, greșește pentru că …” nu îl pot percepe integral, deși am niște căi posibile. Cu siguranță, 100%, indubitabil, fără îndoială, dacă aș fi pus să dau un contra-argument, aș zice prostii, fie și prin omisiune – îmi lipsesc numeroase lucruri de bază. Așa că, momentan, sunt învățăcel, nu profesor, ascult și nu combat.

Și mai e un motiv, esențial chiar:

Care este a cincea poruncă bisericească? Răspunsul: „Să nu citiți cărțile ereticilor, nici să ascultați stricatele cuvinte ale învățăturii lor”.

Sursa »

Da, poate fi o bulă. Poate fi o bulă necesară, însă.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.