Joi, 2 aprilie 2015, ora 18.30, în amfiteatrul “Dumitru Stăniloae” al Facultăţii de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, a avut loc simpozionul cu tema “Rugul Aprins“. Evenimentul a fost organizat de Pr. Conf. Dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.
Printre vorbitori: Gheorghe Holbea, Marius Vasileanu, Andrei Găitănaru, Daniel Suceavă, Radu Găină.
Au recitat: Afrodita Androne și Cerasela Popescu.
Mai jos, imagini, texte poezii și video de la eveniment.
Videoclipuri:
Toate clipurile, rulează unul după celălalt:
Vezi playlist: Follow-up: simpozion “Rugul Aprins”, (2015.04.02, FTOUB) – YouTube.
Lista integrală clipuri:
- (1) Pr.Conf.Dr. Gheorghe Holbea – Introducere Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (2) Marius Vasileanu – Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (3) Cerasela Popescu – Povară – Vasile Voiculescu – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (4) Andrei Gaitanaru – Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (5) Afrodita Androne – Prizonierul – de Vasile Voiculescu – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (6) Daniel Suceava – Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (7) Completari – Marius Vasileanu – Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (8) Cerasela Popescu – Poezii de Vasile Voiculescu – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (9) Radu Gaina – Despre film documentar Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (10) Rugul Aprins – Documentar miscarea cultural-duhovniceasca Man. Antim (2apr)
- (11) Afrodita Androne – Poezii de Vasile Voiculescu – Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
- (12) Pr.Conf.Dr. Gheorghe Holbea – Incheiere Simpozion – Rugul Aprins (2015.04.02, FTOUB)
Vedeți aici documentarul “Rugul Aprins”, TVR:
“RUGUL APRINS” – Documentar TVR (video) | Cuvântul Ortodox
Poezii citite la eveniment
Povara – Vasile Voiculescu
Doamne, m-am plâns că viaţa mi-e cumplit de grea
Te-am rugat să mi-o iei… n-ai vrut să m-asculţi.
Mi-ai spus atât: să nu mai fie numai a mea,
S-o-mpart cu alţii, cu cât mai mulţi…Am pornit atunci să-mi arunc: unora haina,
Altora pita, sandalele, banii;
Am colindat lumea, m-am despuiat, mi-am pierdut anii…
Tot mai copleşitoare mi se făcea povara şi taina.Din nou m-am întors şi m-am jeluit:
Doamne, sarcina iată, sporeşte.
Abia mai pot, priveşte, sunt strivit.
„Nu mai da tu!” m-ai sfătuit
„Atunci ce să fac?” „Tu, de-acum primeşte!”Şi-am început să iau; de la unii sfat,
De la alţii necaz, ori durere,
Am primit tot ce mi s-a dat;
Câţiva hulă şi ură mi-au aruncat,
Mulţi cu lacrimile lor m-au încărcat,
Am împărţit cu mulţi deznădejdi, răni, suspine,Mi-au dăruit atâta chin, cât mă mir c-a încăput în mine,
Rar de la cineva o lumină şi mai rar o tăcere.
Toţi în căuşul sufletului mi-au turnat
Numai bătăi, ruşini şi sfâşieri.Doamne, darul a crescut mereu nemăsurat:
Un munte de obidă şi nemângîiere –
Nu mă-ndur din inimă să mi-l smulg
E al meu, l-am cules milă de la ei şi gând de la Tine
Fără nici un păs, ori grijă de mine;
Ca să-l duc mi-ai hărăzit atâta putere
Că de-atunci povara mea n-o mai simt nici cât un fulg.
Prizonierul – de Vasile VoiculescuUneori calcă cineva în inima mea,
Calcă aprins, parcă s-o ia.
O măsoară în jos şi-n sus.
Eu tac, ascult şi adast supus:
O fi boala, o fi moartea
Nu mă răvrătesc, asta mi-e partea.
Mă doare, dar nu mi-e frică
Numai inima se face mică, mică…
Într-o noapte paşii largi, tot mai largi…
– Domol, inimă, că te spargi.
Strig la ea -eşti nebună?
Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:
Omule, scoală, este El!
-Care El? Cine? Stai niţel!
El, Domnul, gâfâie ea,
Ne măsoară cu pas de stea…
Eu dintr-o dată-mi încordez tăria
Cataracată mă inundă bucuria:
– Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te ţin prizonier…
– “Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă” – Ah, gemui, pier…
O clipă, inima mi se făcuse Cer.Duminică, 2 decembrie 1951, Bucureşti
Prapastia – Vasile Voiculescu
Cei ce inca Te cauta deznadajduiti, zic
Ca intre Tine si noi netrecute prapastii strajuiesc.
Multi, intorsi din cale, te tagaduiesc.
Cati Te-au aflat zambesc si nu spun nimic.Doamne, unde incep abisurile acele?
Ce drum s-apuc, oricat de lung?
Nu crut nimic, numai s-ajung,
La marginea Ta, sa m-arunc in ele.Deodata, o spaima ma tine,
O banuiala strivitor de grea:
Prapastiile Tale incep chiar din mine,
Dintru-nceput deschise in inima mea.
Vizita – de Vasile Voiculescu
Eu nu ştiu dacă voi putea urca vreodată la Tine,
Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt
Vino, Te-aştept în cămăruţă la mine…
… Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,
Pune straja Ta la uşă şi la fereastră,
Să nu intre peste noi nici bine, nici rău
Care să tulbure petrecerea noastră,
O zi întreagă, Doamne, să fiu numai al Tău.
Cu Domnul la masa – de Vasile VoiculescuMancand, crezui ca te supar cu lacomia
Si-mi pedepsii in ajunari pacatosul pantec.
Pe urma, ca nu-ti place jocul, bucuria:
M-am cernit si-am sugrumat orice cantec.Tu insa, neintrerupta Bucurie si Festine,
Tu, Domnul marelui praznic al vietii, ne dai povata:
Cine nu ospateaza singur, ci necontenit impreuna cu Tine,
Transfigureaza orice imbucatura in adevarata viata!
Te astept: intra – de Vasile Voiculescu
Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.Credeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.
Călătorie spre locul inimii – Vasile Voiculescu
…Locul inimii noastre? Cine-l ştie? Câţi îl cer?
Vârtejul cugetelor nu-i chip să ne poarte…
Locul inimii noastre sălăşluieşte-n Cer
Şi-n el lumina lină a Celui făr’ de-moarte.Aspre prăpăstii se sparg în fiece ins.
Pe munţii sufletului ninşi de blesteme
Arde floarea minunilor – Rugul Aprins –
Ce-n scrum preface spaţiu şi vreme.Doamne, spre locul: inimii noastre? Inimii Tale? `ndreptează
Paşii rugăciunii obosită de cale,
Acolo unde deodată mintea se deşteaptă trează,
În amiaza Eternităţii Tale.noaptea de 24 decembrie 1955,Bucureşti
Crucea-Jug de Vasile Voiculescu
Tu, Cruce, dulce jug al lui Christos,
De Tine-n veci acuma nu mai fug,
Adanc cerbicea inimi-mi plec jos
Si sub povara Ta cereasca ma injug.Stau sa ma mine Domnul unde-o vrea
Cu biciul Sau de Duh atat de drag;
Si nici o munca nu-mi mai pare grea
Cand stiu ca brazda mantuirii trag.(luni, 27 septembrie 1954, Bucuresti)
Crucea-remediu de Vasile Voiculescu
Cu ce să-mi vindec, Doamne, al îndoielii ulcer?
Mi-s voile şi gândul zădarnică-alifie,
Balsamul rugăciunii n-ajunge-n carne vie
Şi n-a fost leac pe lume, ori plastur să nu-l cer!Mi-ai rămas Tu singur, Tu, cel făr-de prihană,
Împunsule în coastă, bătutule în cuie,
Tu ştii ce-i chinul: ia-mă, pe Crucea Ta mă suie,
Cu duhul Crucii Tale să ardă crunta-mi rană.1954 Septembrie 14, Ziua Crucii, Bucureşti
Ce trist e, Doamne de Vasile Voiculescu
Ce trist e, Doamne, numai doar sã-Ti scriu
Cu gîndul si cu inima la rime
Mã-nfund în câte o vorbã ca-n pustiu
Si-n vers dulceag m-ascund de-a Ta asprime.Mã-nsel eu singur slove însirând
Pe cerul de hârtie, Tie stele
Stiind cã-n orice clipã, rând cu rând
Tu mã citesti pe mine, nu pe ele.
Legat de:
Comentariu Radu Găină:
O seara minunata la Facultatea de Teologie,”Justinian Patriarhul din Bucuresti, dedicata miscarii “Rugul Aprins”, prilej de intalniri sub semnul afinitatilor elective mediate de personalitatile care au cuminecat intre anii 1945-1948 la manastirea Antim din Bucuresti, sub privegherea unui practicant al Rugaciunii lui Iisus, Ioan Kulaghin, un preot monah rus retras cu armatele romane in anul 1944, ulterior predat din nou armatelor de ocupatie si disparut in Siberia. …Aici cu Radu Jeca,activist intru spirit,sotul doamnei Elena Dulgheru-cunoscuta pentru analizele inspirate si cred, adumbrite de Mangaietor, asupra matricei spirituale crestine in opera cinematografica a unor creatori de geniu ca Tarkovski, Paradjianov,Kusturica, Lunghin, Zviaghintev,Arabov. Radu Jeca si Elena Dulgheru s-au ocupat cu acribie de activitatea si opera lui Alexandru Codin Mironescu, membru important al Rugului Aprins, al carui jurnal din anii 1967-1968, a fost editat in 2014, la editura Eikon, sub ingrijirea exemplara a lui Marius Vasileanu.
Download audio
Download via FastUpload.ro ».
Link alternativ: De pe transfer.ro ».
Imagini de la eveniment:
[alpine-phototile-for-picasa-and-google-plus src=”user_album” uid=”100050990853086188413″ ualb=”6133928857739149761″ imgl=”fancybox” style=”bookshelf” row=”2″ size=”640″ num=”200″ highlight=”1″ align=”center” max=”100″]
Vezi album Picasa: Follow-up: simpozion “Rugul Aprins” (2015.04.02, FTOUB) – Olivian Breda – Picasa Web Albums
Vezi album Facebook: Follow-up: simpozion “Rugul Aprins” (2015.04.02, FTOUB) – Olivian Breda
Doamne ajuta!
Draga domnule Olivian,
Mi-ati adus o mare bucurie prin postarea (atat de inspirata!) de la (ceea ce Dvs pe drept ati numit) simpozionul „Rugul Aprins”. Dupa cum probabil stiti, evenimentul era initial gandit ca o (noua) lansare a cartii „Admirabila tacere. Jurnal” de Alexandru Mironescu – laicul cel mai reprezentativ al „gruparii de la Antim”.
Dumnezeu sa va mai aduca (la) astfel de manifestari si, la randul Dvs, sa ne bucurati cu rodul muncii Dvs.
Pe curand, sper
Doamne, ajută!
Vă mulțumesc pentru gândurile frumoase.
Titlul nu îmi aparține. :) http://goo.gl/eqvWJH
Pe curânda reîntâlnire, fie și virtuală!
Sărbători fericite!