În analiza unor CV-uri, apare unor un îndemn de tipul “Sunt niște cuvinte care ar trebui evitate, precum spirit de echipă, care ar trebui evitate”.
O căutare la Google » e edificatoare în această direcție.
Încep să am o alergie la cuvântul “profund/profunzime”.
Dacă intenționezi să lauzi pe cineva, spui că textul lui este profund, iar dacă vrei să critici, e superficial.
Problema e că sunt unele situații în care nu se aplică corect atributul.
Pe scurt, dacă îți place articolul, înseamnă că e un articol “profund”, iar dacă nu – “superficial”.
Repetați asta constant, și cuvântul își pierde din substanță (era să zic profunzime).
Ajunge, de la un punct, ca termenul “profunzime” să producă aceleași iritări ca un “spirit de echipă” în CV.
