Paradoxuri și încadrări în ortodoxie

Văd uneori în ortodoxie situații de acest fel: cineva face o afirmație, o întărește printr-un citat/pildă, și o încadrează pentru a o întări.

De exemplu, faptul că se anulează un eveniment ortodox în perioada coronavirus-ului e considerat de cineva că e o lașitate nu se încadrează în modelul creștin, ilustrat de curajul mucenicilor.

Să luăm acest exemplu și să îl disecăm.

  • Pe de o parte, da, e o lașitate, dar în ortodoxie, lucrurile vin în forma unui paradox, o acțiune e complementară alteia. Da, poate fi o lașitate să nu organizezi un eveniment, dar lașitatea aceea are și părți bune – prudență, siguranță, ascultarea de sfaturile unor oameni mai pricepuți. Dacă nu organizezi evenimentul, ești laș și prudent. Dacă organizezi, ești curajos, dar și îți asumi riscuri. În opinia mea, în Biblie lucrurile pot fi contradictorii uneori, și asta duce la libertate (Credința care dă libertăți, mai degrabă decât să vi le ia).
  • Al doilea lucru ține de încadrare (framing e termenul englezesc). Da, când te gândești la organizarea unui eveniment în vreme de viruși, asta poate fi perceput ca o lipsă de curaj, cum au avut mucenicii. Dar exemplul mucenicilor nu e singurul în care poate fi încadrată acțiunea. Iisus respinge provocarea diavolului de a se arunca în hău, motivând – “Iarăşi este scris: “Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”.” În grădina Ghetsimani Iisus a spus “Şi mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești.” Încadrarea unei acțiuni la un context poate fi discutabilă. “Fac ca mucenicii” vs. “Fac ca Iisus în momentul ispitirii”.

În articolul de față nu încerc să dau un răspuns definitiv – e bine să organizezi evenimente în preajma unor epidemii? Doar vreau să aduc în lumină două lucruri:

  • Orice acțiune / gest / faptă are două interpretări, complementare. Uneori, e posibil ca cele două interpretări să fie pozitive. Dacă ești laș, ești și prudent. Dacă ești curajos, poți fi și nesăbuit.
  • Contează cum încadrezi o faptă. Poți zice, despre o politică de stânga “așa cum făceau comuniștii”, sau poți zice “așa cum fac suedezii”. Încadrarea asta permite libertăți, dar să spui “Comunistule!” pentru că ai încadrat o acțiune într-un anume fel, poate fi o scăpare – în sensul că pot fi și alte încadrări ale acțiunii. Oricine poate zice “tu bei apă ca comuniștii, respiri ca torționarii, și mănânci așa cum mâncau rasiștii”. Pentru că da, comuniștii, torționarii și rasiștii beau apă, respiră și mănâncă. Dar încadrarea nepotrivită poate duce la erori de logică.

De văzut și citatul din părintele Nicolae Steinhardt: “Ca însuşire principală a omului, călugării ortodocşi nu socotesc nici bunătatea, nici inteligenţa, nici dragostea, credinţa, răbdarea, evlavia ori sfinţenia, ci dreapta socotinţă, care este o virtute foarte complexă şi greu de exprimat în cuvinte.”

fabiola - words
fabiola – words, https://flic.kr/p/5PxYBW

PS, 2020.03.20: This is How Tiny Changes in the Words You Hear Impact Your Thinking.

PS, 2020.07.13: Quote:
“the test of a first-rate intelligence is the ability to hold two opposed ideas in the mind at the same time, and still retain the ability to function.” — F. Scott Fitzgerald.

PS, 2020.07.13: Eigenquestions: The Art of Framing Problems.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.