Am văzut “O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, la Teatrul ACT.
Emoționant.
Legat de umor, a fost din plin, mi s-a părut un umor mai fin, lipsit de barbarisme.
Au fost și momente de improvizație (cel puțin așa am perceput).
Mi s-a părut o atmosferă relaxantă, plăcută.
Caragiale este ironic în orice, însă nu l-am perceput ca agresiv, era o ironie un pic duioasă, era și distant și critic față de personaje, dar și părea că le privește cu înțelegere.
Mi s-a părut că majoritatea replicilor au fost neschimbate față de textul original în spectacol. Au fost mici schimbări la text, dar sub 10%.
De asemenea, scenografia, costumele etc. au adus o interpretare relativ actuală.
Dintre actori, mi-au plăcut cei faimoși cel mai mult – Marcel Iureș, Marian Râlea. Dar nu mi s-a părut că ar fi jucat cineva slab, sau mediocru. Doar m-am bucurat să văd de aproape, căci la Teatrul ACT poți vedea doar de aproape, niște nume mari, și ca faimă, dar și ca impact în viața (și copilăria) mea.
Citește mai departe