Translate the article to English (Google Translate)

OMG – ONG!!!

Mai jos, câteva idei de-ale mele pe tema ONG-urilor – cum aș gestiona eu un ONG? (organizație non-guvernamentală)

Nu caut să am dreptate cu tot ce zic aici, caut doar să dau idei.

Cuprins:

1. Sales – Vânzări

Începem cu vânzările.

Produs

E un citat care zice așa:

@naval: You’re doing sales because you failed at marketing.
You’re doing marketing because you failed at product.
(via »)

Pentru a vinde ce oferă o organizație, ea trebuie să fie vizibilă, să dea motive celor care cumpără sponsorizarea de la tine să vrea să investească. Dacă un ONG e vizibil (face marketing), va vinde ușor.
Ca să ai ce să promovezi (să faci marketing), ai nevoie de produs. Care e produsul? Proiectele pe care le faceți.

Scopul, în opinia mea, nu e să întrebi cum vinzi mai bine, deși voi căuta să răspund și la asta, ci cum să:

  • Ai produse mai bune (adică proiecte de succes).
  • Ai promovare mai bună (adică marketing și PR).

Fă lucrurile astea două și vei vinde mult mai ușor.

Plan mare – imaginea de ansamblu – mergi după balene, nu pești mici

Întâi de toate, învață-te să te gândești pe plan mare. Nu te duce la sponsori – vrem sponsorizare pentru un proiect mic, o singură dată.

Nu! Du-te cu un plan – vrem sponsorizare permanentă, cu plata pe an, posibilitatea de anulare în fiecare an. Adică să fie acum și pe vecie parteneri, dar minim un an.

Dacă nu vor asta, dă-le ca plan de back-up – „sponsorizați un singur eveniment mic, dacă vă place, revenim cu planul mare”.

Ideal însă e să vinzi ceva recurent, lunar sau cu altă periodicitate, și să oferi ceva constant.

E mai simplu și pentru tine, care primești sponsorizarea, și pentru cel care sponsorizează.

Află când se dau sponsorizări

E posibil ca unele firme să facă bugetele în toamna lui 2022 pentru anul 2023. Degeaba te duci vara, că e prea devreme, degeaba te duci în ianuarie 2023, că e prea târziu. Află asta, e important.

Din ce știu eu, septembrie-noiembrie se fac bugetele pentru anii următori. Dar e posibil să depindă de la o companie la alta.

Cea mai bună sursă de finanțare

Cea mai bună sursă de finanțare = să vezi unde s-au sponsorizat alții, în aceeași notă ca a ta.

Uită-te la finanțări de ONG-uri din aceeași nișă ca a ta.

Fă liste cu instituții care deja au donat. Pe ei trebuie să te axezi, ei sunt the big fish.

Cu siguranță vei primi multe „Nu”-uri, dar e mai ușor decât în alte circumstanțe.

Aici trebuie să te uiți la rata de respingere, nu la faptul că în general vei primi „Nu”-uri.

Află cine se calcă pe picioare cu alții

Află cine se calcă pe picioare cu alții. O anumită băutură răcoritoare nu va sponsoriza un ONG sponsorizat de concurenți – asta e evident.

Dar nu e așa evident că unele băuturi răcoritoare au tot felul de parteneriate cu restaurante, de exemplu, sau cu alte tipuri de business-uri, și e bine să știi cam care sunt acele legături.

Nu sunt așa de multe, dar de exemplu dacă te duci la unii care au anumite valori (pariuri sportive, cazino-uri, industria tutunului), nu te poți duce la alții care finanțează eliberarea de adicții, la modul general.

Trebuie un minim research aici, mai ales la teme disputate – chestii care țin de etică, de grija de corp (mâncare sănătoasă), de vicii.
Vezi că dacă te sponsorizează o firmă de țigări vei călca pe mulți pe picioare. Și tot așa. Alege-ți bine astea, nu merită să ai un sponsor doi care finanțează țigările și din cauza asta să pierzi multe oportunități.

Formulare 3.5%

Aici trebuie gândit cum să faci la scală mare. Parteneriate cu companii, găsit locuri de unde ar putea completa mai multe persoane formularele.

Așa, cu mers de la X la Y, impactul e mic.

Nu știu suma exactă, dar e undeva la câteva zeci de lei per formular, în general, din ce știu.

Să te chinui pentru 30-40 de lei, să zicem, nu e așa profitabil, mai bine cauți metode prin care poți fi vizibilă ca organizație cât mai mult.

Cotizații

E OK ca fiecare membru al organizației să doneze bani, dar n-aș miza prea mult pe asta, nu asta ar trebui să fie esența. Da, să fie o taxă, dar nu puneți exagerat, că oamenii ăștia oricum sunt voluntari.

Unde ajung banii

E, asta e o cheie. Organizațiile vor să ajungă cât mai mulți bani la publicul-țintă. Dacă donează cineva să ajute oamenii săraci, nu vrea ca banii să ajungă la cei care împart banii către săraci, vrea să ajungă chiar la oamenii săraci.

Aici e nevoie de transparență.

Două lucruri:

  • De făcut public Raport Anual pe fiecare an de la înființare. Dacă nu aveți, aș propune să faceți, chiar și sumar fiind, retroactiv.
  • De creat o secțiune pe site de tipul „Unde ajung banii dvs.?”, în care răspundeți la întrebarea asta, cu linkuri către Rapoartele Anuale, dar și cu un grafic – 80% ajung la beneficiari, 20% sunt cheltuielile organizației (sau care sunt procentele voastre).

E complet netransparent să nu știe oamenii pe ce ajung banii.

Tot aici – site, newsletter și social media.

Sugerez ca la orice eveniment cât de cât important să aveți două comunicări – „Urmează să avem evenimentul cutare, vom face X și Y, avem nevoie de Z”, și una cu „Am avut evenimentul cutare, am făcut X și Y, vedeți poze și video cu ce am făcut, cu respectarea drepturilor persoanelor”, adică nu umiliți oamenii cu poze, dacă nu doresc, se vor simți prost să fie poze cu ei. Dar se pot face poze cu faptul că aveți o mașină cu materiale în locația X.

Partea emoțională

Cumva legat de punctul de mai sus, trebuie să ai o cauză bună. De gândit cu atenție acest aspect.

Oamenii îți dau bani ție, că te duci la ședința de vânzări, dar ei dau de fapt pentru o imagine din mintea lor cu beneficiarii finali, care vor să facă ceva bine. Sau altă imagine. Trebuie să găsești imaginea aceea, să construiești un mesaj în jurul ei, și să te adresezi ei.
Când faci vânzarea, trebuie să vinzi nu pe ideea „ajută-mă pe mine, ca reprezentant al ONG-urilor, sau ONG-ul în sine”, ci „ajută publicul țintă, care are o nevoie, și e parte din viitorul României”.

De văzut: So, you want to help people. You’ve got an NGO. What’s next? – Blog de Olivian Breda.

Partea rațională #1

Aici e bine să te gândești la ce îi iese firmei:

  • Caută și dă numere – vizitatori site, abonați newsletter, like-uri ale paginii de Facebook + Instagram.
  • Câte share-uri are o postare medie?
  • De câte ori a apărut organizația în presă sau în alte forme de media (online/offline)?
  • Câți dintre publicul vostru țintă știu că existați (eventual și dacă au participat la activități, unde au văzut logo-urile sponsorilor)?

Partea rațională #2

  • Studii de caz – ați avut 1-3 sponsori mai tari?, dă detalii. „Uite, am lucrat cu sponsorul X, a vrut așa și pe dincolo, noi am livrat asta și asta, astea au fost rezultatele, luați aici un citat cu sponsorul cutare și vedeți ce zice”.
  • Prezentare ședințe – Eu aș face totul electronic, dat pe mail, și la întâlnire doar să vă duceți și să vorbiți 5-15 minute.
    Puteți aranja să aibă loc întâlnirea la o masă de prânz, dacă n-are timp la birou. Sau poți face un video de 5-10 minute în care cineva să vorbească.
  • Ce ai nevoie de la sponsori – Poate fi: bani, produse (Coca Cola, de exemplu), consultanță și networking (ajută și asta, să știi, deși n-ai zice).
  • Parte importantă – Trebuie să fii la obiect, to the point. Orice metodă prezinți trebuie să fie clar ce vrei de la omul ăla de la început, să fii sigur că vorbești cu persoana de decizie sau o persoană care poate influența persoana de decizie. Mesaj scurt, și sumar, dar dacă vrea detalii, să poți să îi dai, nu să zici „n-avem site, n-avem raport anual, n-avem statistici, nu știm câți ne urmăresc, nu știm ce expunere media va avea logo-ul vostru dacă vă asociați cu noi”.

Proiecte de făcut

Luați în cconsiderare organizarea unor evenimente:

  • Podcast săptămânal (cu excepții gen concedii, dar, în general, săptămânal; poate fi și înregistrat pentru concedii cu ceva timp înainte).
  • Cluburi pe tema audienței voastre.
  • Cursuri, seminarii, workshop-uri – pot fi online/offline.

Când faceți asta, căutați să lăsați „urme” în online – fotografiați, filmați, puneți PPT-uri pe SlideShare etc.

Evitați să vă axați pe o singură rețea, dar nu neapărat necesar ca dacă aveți un album cu 20 de poze să puneți acel album pe foarte multe rețele sociale, 2-3 ajung.

La podcasturi e o excepție, acolo e bine să fiți pe cât mai multe platforme, indiferent câte sunt.

Centralizator de resurse

Poate fi util un centralizator de resurse.

Ce știe fiecare membru, cu ce poate ajuta, cât timp are? Asta pe partea de ofertă.

Apoi, un centralizator de nevoi ale organizației. Aș vrea să deschid un Excel și să văd tot ce aveți în organizație.

Te-ar ajuta inclusiv pe tine mult chestia asta, ai putea spune „Am nevoie de un contact de la Kaufland. Am nevoie de cineva care să ne sponsorizeze cu …” Și tot așa.

Cum să contactezi sponsori?

Te-aș sfătui să nu arzi toate podurile de la început. Nu trimite mult spam la zeci și sute de organizații odată. Contactează câteva, primește răspuns, mergi la întâlniri și crește așa.

Dacă contactezi într-un singur mail cu BCC cele (să zicem) 50-100 de firme mari din București, n-o să îți mai rămână unde să mergi ulterior.

Legat de sponsorizările in-kind (adică bunuri și servicii, în loc de bani), trebuie să te gândești la un avantaj imediat, de multe ori.
Adică „îți dăm produsul cutare, dar vrem ceva concret la schimb”.

Pachete diferite sponsori

face niște planuri de sponsorizare – să ai gold partners, silver, și bronze – fiecare cu pachetele lor. Și iarăși, să ai parteneri de proiect.

Dar cum am zis anterior, mergi pe sponsori pe tot anul, și colaborare permanentă, cu durata de minim un an, încearcă să nu iei prea multe oportunități de o sponsorizare unică, one-time-uri, sunt greu de gestionat și de tine și e partea cealaltă. Caută abonament, nu sponsorizări punctuale.

2. Management

Despre a cere lucruri

Principiu general – nu vei ajunge foarte departe cerând lucruri, dar asta nu înseamnă să nu încercați.

Bate la uși, zbate-te, vezi ce iese. Încearcă – e unica soluție.

Inspirație

Caută inspirație de la alte ONG-uri, din România, și internaționale.

Caută la Google (exemplu ») alte ONG-uri.

Organizare ședințe

Dacă aș organiza o ședință, m-aș asigura că:

  • Înainte de ședință e o listă cu subiectele discutate, și cu ce ar trebui să pregătească cineva înainte de ședință.
  • În timpul ședinței, cineva ia notițe pentru principalele puncte discutate, și trimite documentul ulterior persoanelor participante + altor persoane interesate de subiect.
  • După ședință se partajează un document cu „de ce avem nevoie”. În document să poată completa oricine atât ce e nevoie, cât și cu ce resurse poate contribui.

Câteva resurse pe tema ședințelor:

Anularea a ce am zis anterior despre ședințe

Aș ține o ședință periodică, nu mai rar de o dată pe lună, pentru discuții de tip „ce mai faci?”.

Dar aș impune tot felul de limitări, să încerc să o fac interesantă și activă, cât mai plăcută, nu ceva plictisitor și de durată mare.

“Opportunities multiply as they are seized.” ― Sun Tzu

Aș merge pe ideea – cât mai mult. Cât mai multe proiecte, cât mai multe lucruri lansate.

Eu aș căuta să lansez proiecte cu durată cât mai mare – club de carte la două săptămâni, un podcast săptămânal, un club de debate (dezbateri) săptămânal, club de teatru de improvizație, sporturi, limbi străine, board games, e-sports. Sunt și alte teme posibile, am dat exemple. Da, e OK să ai câteva evenimente anuale pentru care să faci hei-rup, dar aș căuta să am ceva constant și pe termen lung.

Pe măsură ce faci lucruri, apar noi idei și oportunități.

“Shoot for the moon. Even if you miss, you’ll land among the stars.” ― Norman Vincent Peale

Why aren’t you what you could have been?

De ce nu ești entitatea (persoană, organizație) care ai putea să fii?

Asta e întrebarea cheie pe care o folosesc când mă uit cu ochi critic la ceva. Aș începe de la asta – propune-ți mai multe!

Oamenii au tendința să se axeze pe „nu am greșit”. Oportunitățile mai mari sunt pe „nu am lansat”.

Dacă vrei doar să nu greșești în ce faci, asta e controlabil și ușor de imaginat.

Dacă vrei să lansezi lucruri, și cearta e nu pe eroare, ci pe oportunități ratate, acolo e ceva de lucru.

De făcut lucruri pentru oameni cu handicap

De citit ce înseamnă asta, și de avut grijă ca proiectele să fie prietenoase pentru cei cu diferite dizabilități.

Pot fi lucruri în online – site, texte, imagini -, sau pot fi proiecte fizice.

Nu renunți

Never give in. Never give in. Never, never, never, never–in nothing, great or small, large or petty–never give in, except to convictions of honour and good sense. Never yield to force. Never yield to the apparently overwhelming might of the enemy. – Winston Churchill

Nu aș pune renunțarea ca opțiune.

Ai un proiect care nu merge. Înlocuirea persoanelor din proiect? Da. Oprirea proiectului? Nu.

Răspunsuri față de temeri și întrebări

Oamenii, fie ei sponsori, beneficiari proiecte sau alte entități, au tendința să aibă întrebări și temeri.

Sunt două abordări majore:

  • Fie, când cineva întreabă ceva despre site, organizație, persoane etc., vă notați întrebarea și, dacă e relevantă și pentru alte entități, o puneți, împreună cu răspunsul pe site.
  • Fie nu faceți asta, și de fiecare dată când cineva are ceva de întrebat, îi răspundeți, cu riscul de a pierde unele răspunsuri, pentru persoanele care au dileme și întrebări, dar nu le exprimă.

Desigur, eu recomand să mergeți pe prima soluție – o pagină în site cu FAQ, în care să tratați temeri și întrebări. Surse – ce întreabă lumea pe email și chat, întrebări de la diferite evenimente. Aici e important să implicați cât mai mulți membri din organizație, pentru că oamenii se adresează unor diferite persoane.

Leading vs. Following

„A leader is a person who has followers.” – Jim Bagnola

Dacă ai oameni care te urmează (follower-i), ești lider, conduci lucruri.

Sunt două abordări – lider sau follower, asta poți face într-un ONG. Dacă ești follower suficient de mult, ajungi să faci și leadership. Dacă ești lider prea mult, poate nu te ții de treabă și nu știi să fii follower. Dar oricare din soluții e Ok. Ori faci tu proiecte, ori îi susții pe alții. Dar e nevoie de muncă într-un ONG.

Distincția aceasta, între lider și follower, e foarte importantă, și aș căuta să fie clară câtor mai multe persoane.

Desigur, în anumite circumstanțe, rolurile se pot inversa, nu în orice faci în viață ești într-unul din cadrane, ci poți varia.

Dar e bine să înțelegi distincția.

Teama de a începe lucruri

“According to most studies, people’s number one fear is public speaking. Number two is death. Death is number two. Does that sound right? This means to the average person, if you go to a funeral, you’re better off in the casket than doing the eulogy.” ― Jerry Seinfeld

Îmi e teamă să țin prezentări, dar îmi înving teama și fac asta. Contează mult să îți întreci fricile și temerile – să începi, să lansezi, să îți asumi. Aș face asta în organizație – aș da oamenilor pârghii să lanseze lucruri.

Care sunt resursele noastre?

Ar fi util ca în organizație să existe o lista de tooluri de folosit și alte liste, utile per departamente.

Procedură

Foarte important – de avut proceduri cam pentru orice.

Oamenii vin și pleacă într-o organizație.

Ce rămân? Fix asta – procedurile și cultura. Cultura se transmite mai greu virtual, dar procedurile pot fi sistematizate.

Variație roluri membri

Cum ar fi să ai o zi pe luna în alt departament sau alt ONG?

Dezvoltare profesională și personală

Discuție între HR și/sau coordonatori și fiecare membru – ce vrei să faci în acest ONG?

Viziune, misiune și valori

Viziune, misiune și valori – de stabilit.

Oamenii, când se gândesc la valori, și alte asemenea (viziune și misiune), se gândesc la experiențe anterioare în care au întâlnit organizații care au pus niște valori și alte asemenea cumva aleatoriu, fără o legătură reală cu specificul organizației. „Alegem etică, zâmbet și fericire, că asta sună bine”. Dar dacă iei oamenii la bani mărunți, poți descoperi că oamenii din organizație nu sunt etici, și nici nu sunt fericiți și zâmbesc. Valorile merg mai departe, sunt promovate în continuare, dar nimeni nu crede în ele.

Sunt exemple de acest sens, cu logo-uri de companii care inspiră siguranța și securitatea, dar în practică nu se aplică și alte asemenea.

Vedeți, vă rog, cum fac cei de la Moz codul lor de valori, și puteți lua în considerare, ca sarcină, să stabiliți un set de valori pe baza procedurii lor de mai sus. Și, neapărat, neapărat, să vă asigurați că, în mod constant, e o legătură între ce vă propuneți și ce implementați din acele valori.

Comunicare internă în ONG prin mijloace electronice

Aș alege o platformă de comunicare internă cu arhivă – pe WhatsApp se pierd mesajele, și pe Facebook Groups.

Aș căuta să obțin sponsorizare de la un tool, sunt niște tooluri cu arhivă mesaje.

Dacă nu – plătiți, mi se pare important să aveți un istoric al discuțiilor.

Ce fac ceilalți?

Cum păstrezi legătura între echipe diverse?

De asta văd nevoia unor ședințe periodic.

Parteneriate cu alte ONG-uri pentru schimb de experiență

Pe modelul „Schimb de mame”, ar fi interesant să aveți ceva parteneriate cu ONG-uri și să schimbați membrii între voi, periodic.

De văzut: CEO Shadow Program | GitLab.

Cauze sociale

Mers la cauze sociale – spitale / centre plasament / amenajări case etc. ASCOR face asta.

Puteți căuta ceva ONG-uri care fac lucruri și să le propuneți ca voluntarii voștri să meargă și pe acolo.

Donat sânge

De organizat campanii.

Călătorie cu frecvență deasă la munte / mare etc.

Aproape în fiecare weekend, dacă ai chef, să poți merge cu organizația undeva.

Nu gratuit, poate fi ceva reducere, dar nu e vorba neapărat de bani aici, cât de investiția în timp și efort.

Beneficii exclusive membri

Ar fi utile parteneriate cu diferite organizații, pentru sponsorizări membri.

GDPR

Aproape pentru orice ONG – sugerez să aveți neapărat o discuție despre GDPR cu un avocat. Dați-i ceva în schimb, promovare, parteneriat, orice, dar e foarte necesar.

Card virtual

Aș face un Card Virtual membru organizație. Nu trebuie fizic, ci e OK virtual.

Istoric acțiuni membri organizație anteriori

Aș vrea să existe un sistem prin care să pot să citesc tot ce au făcut ceilalți înainte.

Ce rămâne în urmă

Eram odată într-un ONG și a apărut o dilemă – cât de transmisibile sunt învățămintele dintr-un proiect? Eu am zis că project managementul e în special axat pe învățarea din eroare, așa că fiecare om trebuie să treacă prin propriile lui erori. De asemenea, aș adăuga cu mintea de acum, unii au anumite carențe, alții au altele. Șeful organizației m-a contrazis și mi-a zis că project managementul e transmisibil.

Cum aș răspunde acum? Aș zice că ambele perspective au partea lor de dreptate.

Cred că într-un proiect e bine să îți asumi că vei face erori, și că vei învăța făcând gafe.

Pe de altă parte, asta nu exclude posibilitatea de a învăța din erorile altora.

Ce m-aș asigura ar fi că cât mai multe din proiectele organizației să aibă o secțiune de Learnings.

Eu, în funcția de coordonator/owner de proiect, ar trebui ca în urma oricărei activități cât de cât mai consistente să completez într-un document lucruri precum:

  • Ce a fost nou pentru mine în proiectul curent?
  • Cum aș face diferi un proiect nou, de la zero, pe viitor?
  • Ce a mers bine la proiectul curent?
  • Ce ar fi putut merge mai bine?

Bază de date proiecte anterioare

Aici aș pune pe cineva să facă o cercetare: ce documente de tip proiect există pe Net?

Și aș merge din link în link, și aș face un GDrive cu ce găsesc pe Net.

Iar când cineva vrea să scrie un proiect nou, să găsească proiecte exemplu, bine grupate și organizate, să îmi fie ușor să fac un proiect nou, pe baza unor modele anterioare.

Exemplu căutare Google ».

Template general proiect

Probabil ai văzut deja niște exemple de documente, Word sau PDF, în care ți se dă un schelet și ești invitat să completezi. CV-ul European, template-ul de lucrare de diplomă, sunt pe modelul ăsta: ai și niște lucruri de bază date, și niște lucruri de completat.

Aș face ceva de genul ăsta, ca template de proiect – o primă pagină standard, apoi niște secțiuni generale ale proiectului, cu instrucțiuni cu detalii.

Când se dă feedback

Sugestia mea aici ar fi să nu aștepți până în ultima clipă cu feedbackul, când se vor aduna multe, se vor uita multe, și nu va mai fi de corectat decât pentru proiectul următor. Dacă se poate, de dat feedback des, după fiecare sesiune mai consistentă de lucru. Adică dacă la un proiect e o săptămână în care nu se întâmplă mare lucru, OK, nu se dă feedback, dar dacă într-o săptămână se lucrează zi de zi, să se dea feedback chiar zilnic, dacă se poate.

Feedback în balans

Este un principiu care îmi place foarte mult și care zice ceva în genul următor: orice acțiune are o contra-acțiune, un balans, un echilibru.
Să zicem că cineva ratează un deadline. Un feedback evident este să spui despre partea negativă – că e un exemplu de neprofesionalism, că afectează imaginea organizației, că întârzie și alte persoane sau grupuri care depind de niște deadline-uri precise.

Dar mai există și o parte pozitivă, chiar dacă nu pare evidentă la un proiect care a ratat deadline-ul: că persoana care a întârziat a știut să nu pună organizația pe un plan atât de înalt încât să nu mai conteze nimic altceva, că probabil persoana va învăța din eroare, sau că e bine totuși că s-a lucrat pe unele aspecte la un nivel de calitate ridicat, pentru a preveni un proiect realizat la calitate slabă.

Feedback axat pe ce este de făcut

Există și un feedback la care nu sunt mari învățăminte. Dacă proiectul depinde de un deadline și nu e respectat, învățămintele ar fi să respecte pe viitor deadline-ul. Aparent, e doar acest învățământ, și e unul foarte banal. Dacă se merge în detaliu, se poate detalia „Ce anume ar trebui făcut pe viitor ca un proiect să își respecte deadline-ul?”. Sunt aici tot felul de detalii. De exemplu, o persoană ar trebui să lucreze într-un sistem, care să contribuie ca persoana să nu fie singura responsabilă de un deadline ratat. De investigat de ce nu a funcționat sistemul. Sau – poate nu e OK că s-a amânat livrarea proiectului pe ultima secundă, și trebuia livrat, mai bine, cu două săptămâni înainte de deadline, și doar ca excepție cu o săptămână înainte de deadline. Sau: poate că ar fi trebuit împărțit proiectul în subsecțiuni, și lucrat pe fiecare în parte.

Dacă tot feedbackul e „fă mai bine data viitoare”, e insuficient. Se poate intra în cauza lucrurilor, și identifica problema.

3. Marketing / PR

Conectare între ONG-uri

E un banc cu ce fac diferite nații cu două bile de metal, și românii nu se descurcă decât să piardă/strice bilele. Am locuit o perioadă în București. Și pe acolo e o lipsă de coordonare, și fiecare cu bucățica lui, dar sunt și unele conexiuni.

Ideea e că e aici un potențial de parteneriat și de făcut lucruri împreună.

1+1 fac mai mult decât doi în promovare.

Cu ce aș începe ar fi să întind antene – ce aș putea face în parteneriat cu …

De ce să dai tag în poze pe Facebook?

Recomand să dați tag în poze, pentru mai multă vizibilitate a organizației.

Insist mult pe acest aspect, dacă se poate da tag, faceți asta, dați-le linkuri oamenilor să își dea ei înșiși etc.

Văd de multe ori diferite entități (nu mă refer la ONG-uri) care fac poze profesioniste și, ulterior, nu se ocupă nimeni de tag-uri.

Faceți poze

După afirmația anterioară – „dați tag în poze”, pare paradoxal să vină un sfat cu „faceți poze”. Dar e important și acest aspect, și merită detaliat – da, contează ca la evenimente să faceți poze.

Poze calitative vs. Poze multe.

Îți dau ca exemplu un site pe care îl co-gestionez de prin 2010 – Lumea SEO PPC.

Primele poze pe care le făceam erau foarte slabe, ulterior, după câteva zeci de mii de poze făcute, am început să fac poze mai puțin slabe ca tehnică.

În continuare fac poze pe modul Auto, deși am un aparat performant.

Dacă ar fi să îți zic ceva despre un eveniment, oricum ar fi el, ar fi că ar trebui ca în urma unui eveniment să fie niște poze.

Aici se observă pluralul – poze, nu poza, ci ele, mai multe. Dacă se poate, pentru un eveniment mai mare, câteva zeci de poze.

Dacă, din diferite motive nu se pot face poze cu participanții, că nu aveți acord GDPR sau altceva, faceți poze la ce puteți.

Anunț – Follow-up – Special

Tot despre Lumea SEO PPC. Îți recomand să te uiți un pic peste cum am structurat mesajele. Avem 3 tipuri mari de mesaje: Anunț întâlniri, Follow-up întâlniri, Special (unde intră orice altceva). Mai nou, e și categoria Știri. Vezi site »

Ce vreau să zic aici e că aș gândi aproape toate evenimentele organizației cu asta în minte – să am atât anunț, cât și follow-up.

Dacă îți propui să ai la toate follow-up, e posibil să mai ratezi la unele. Dar dacă nu îți propui de la început asta, probabil nu vei avea follow-up la majoritatea.

Țin foarte mult la acest sistem – anunț + follow-up. Dacă zici că se întâmplă ceva, zi și ce s-a întâmplat.

Poți vedea pe Lumea SEO PPC sau pe blogul meu personal cum fac eu follow-up-uri evenimente. Am făcut câteva sute bune de follow-up-uri până acum.

Anunț din timp evenimente

Văd asta periodic la evenimente „Mâine avem eveniment” sau alte asemenea.

„Azi e ultima zi în care …”

Cum ar fi să ai un calendar cu toate evenimentele, pe un an de zile, și să anunți cât mai din timp evenimentele? Nu e nevoie să știu din ianuarie evenimentul din mai, dar în aprilie ar fi bine să îl știu.

Iar dacă în martie știi că în mai vei avea eveniment, scrie asta „în mai avem eveniment, data exactă urmează să fie stabilită”.

Exemplu pozitiv »

Cantitatea

The ceramics teacher announced on opening day that he was dividing the class into two groups. All those on the left side of the studio, he said, would be graded solely on the quantity of work they produced, all those on the right solely on its quality.

His procedure was simple: on the final day of class he would bring in his bathroom scales and weigh the work of the “quantity” group: fifty pound of pots rated an “A”, forty pounds a “B”, and so on. Those being graded on “quality”, however, needed to produce only one pot – albeit a perfect one – to get an “A”.

Well, came grading time and a curious fact emerged: the works of highest quality were all produced by the group being graded for quantity. It seems that while the “quantity” group was busily churning out piles of work – and learning from their mistakes – the “quality” group had sat theorizing about perfection, and in the end had little more to show for their efforts than grandiose theories and a pile of dead clay.”

From Art and Fear, via Stratchery -> Why BuzzFeed is the Most Important News Organization in the World

(via)

Prima regulă, cel puțin pentru mine – cantitatea. A doua regulă – calitatea, dar e opțională.

Am văzut de-a lungul timpului niște texte despre cum să te adresezi unor sponsori și m-a distrat pe cinste distincția pe care o vede un student între cum vorbește el de zi cu zi și cum își imaginează că ar trebui să i se adreseze unui sponsor.

Mesajele par scrise pentru Președintele SUA sau al Academiei Române, nu pentru un om de afaceri, axat pe rezultate și pe concentrat pe acțiune.

Eu propun ca regulă așa – să postezi mult, înainte și după eveniment. Anunță evenimentul, repetă anunțul, apoi încă o dată. După eveniment fă follow-up cu multe poze și dă tag.

Alternativa la toate astea e să ai un singur anunț eveniment, și fără follow-up sau un follow-up cu poza perfectă, fără tag.

Dacă eu aș avea o afacere, și ar veni un ONG la mine cu discurs de „dvs.” și „să trăiți”, prima mea întrebare ar fi – de ce nu faceți mai multe lucruri?

De ce după un eveniment mai mic sau mai mare fie nu apar poze, fie apar câteva, puține poze perfecte.

Nu văd niciun motiv pentru a nu posta cât mai mult în online, cât mai des și cu tag.

Repetare anunț

Am zis să anunțați evenimentul din timp. Dar asta nu exclude ca, periodic, să reluați anunțul, și să repostați.

Promo evenimente pe alte grupuri, relevante

Sunt grupuri Facebook (și altele, dar e posibil să fie mai greu de găsit) legate de orice organizație. Se pot posta pe acele grupuri lucruri care au legătură cu ele. Adică dacă aveți un eveniment și e relevant pentru audiență, cereți permisiunea moderatorilor, și postați. Dar trebuie un pic de inițiativă aici.

Nu spamați, dar întrebați în multe părți „putem posta pe tema X pe acest grup?”.

Monitorizare online presă

Faceți monitorizare online presă – puteți cere ceva cont gratuit de la tooluri care fac monitorizare online. Sunt mai multe, și pentru site-uri, și pentru rețele sociale, vă permit să vedeți dacă se scrie în online despre organizație. E un termen suficient de rar încât să nu apară confuzii.

Exemplu foarte OK – Ze List.

Sunt și alții.

Guest blogging

Ar fi interesant să vă duceți la ceva surse de știri din România și să le ziceți: vă dăm la dispoziție niște articole scrise de organizație. Vreți să le postați? Voi, organizația, veți câștiga vizibilitate, ziarul câștigă un articol (bine) scris.

Care e USP?

Care e Unique Selling Proposition-ul organizației?

De ce ar trebui, justifica, face sens sau cum vrei să îi zici, să ajute cineva financiar organizația voastră și nu alt ONG? Ce aveți voi și nu are nimeni altcineva? Sau dacă au, să fie un grup mic de ONG-uri, și voi să aveți o nișă a nișelor prin combinarea de lucruri mai rar întâlnite.

Detalii USP »

Un site care are mai multe USP-uri pe homepage în prezent »

Care sunt răspunsurile la frici?

Oamenii au tot felul de frici, și aproape în orice mesaj de comunicare aș căuta să răspund acestora. De exemplu, frica că dacă contribui banii se vor cheltui pe lucruri inutile. Frica că dacă vreau tricou plătit, nu voi primi chitanță. Frica că dacă intru în organizație nu voi performa, nu voi fi suficient de bun, nu voi avea ce avantaje să vă aduc, nu mă voi integra, nu îmi voi face prieteni și tot așa.

Aproape orice mesaj de comunicare ar trebui să aibă și un răspuns la frică.

Poate fi relaxant, pe modelul „Stai fără griji, pentru că …”, sau poate fi mai intens, pe forma unei promisiuni – „Te asigurăm că”.

Automatizare postări

Există tool-uri care vă pot ajuta cu automatizări în social media: IFTTT, Zappier, Buffer.

Sunt liste cu astfel de tool-uri ».

Puteți da un mail la fiecare din ele și să le cereți să vă ajute pro bono în schimbul a … și aici vă gândiți ce să le dați. De exemplu, să publicați un articol pe blog, să faceți un tutorial de YouTube despre cum se folosește fiecare și să puneți un link în site permanent.
Da, câștigă și ei așa, dar beneficiul vostru e mult mai mare.

Nu cereți doar așa – „Suntem ONG”, dați ceva în schimb: link permanent pe site-ul nostru, o postare pe social media la câteva luni. Ceva.

Monitorizare linkuri

E nevoie să știi cine îți dă link.

Ca minim, legați site-ul la Google Search Console, Google Analytics 3 + 4 (ambele) prin Google Tag Manager, Ahrefs Webmaster Tools, Bing Webmasters.

Dar în afară de toate acestea, recomand să contactați niște tooluri de SEO în schimbul cărora să le dați ceva vizibilitate în online.

Listă tooluri: SEM Rush, Ahrefs, MOZ, Majestic, SEO Monitor (sunt români), Cognitive SEO (români).

Același mesaj, peste tot

Mesaj de pus pe toate platformele – simultan, pot fi declinări diferite, dar același mesaj. Un anunț al unui eveniment poate fi pus ca anunț de tip poză + text pe rețelele care permit acest format. Poate fi un scurt video pe rețelele care acceptă video. Poate fi o prezentare cu câteva slide-uri pe SlideShare etc.

Nu e necesar să fiți pe toate, poate SlideShare e o exagerare, dar ideea e că dacă aveți un anunț, nu îl puneți doar într-un loc.

Grup de discuții sau blog cu ce vi se pare interesant de partajat

Acum vreo 20 de ani :) – când eram anul I la Facultate, am început să postez pe grupurile Facultăților din ASE ce găseam eu interesant. Cu timpul, abilitățile mele au crescut de la foarte slab la ceva ce eu estimez că e un pic peste medie.

Prin 2009 am început să scriu pe blog. Primele mesaje au fost slabe, apoi medii, și tot așa, consider că am crescut.

Ce am făcut însă este un singur lucru – „mult”. Nu consider că acum scriu bine, partajez cele mai bune știri și tot așa. Dar am făcut asta de atâtea ori, că am experiență în asta.

Ce aș recomanda în organizație e următorul sistem: fiecare membru să aibă ca obligație de serviciu să partajeze ceva o dată pe săptămână (un film, o melodie, o carte, un videoclip, un articol online – ceva ce poate fi partajat), dar și să scrie un articol de blog o dată pe lună. Articolul să aibă minim 200 de cuvinte.

Voi luați resursele membrilor și selectați ce apare în online, dar în principiu publicați destul de mult.

De postat mult

Aș recomanda niște sarcini și pentru cei din departamentul de PR – faceți multe lucruri. Propuneți-vă să fie un număr minim de postări pe săptămână (nu pe zi, că e mai complicat aici). Împărțiți-vă între voi sarcinile, și ziceți „să avem minim 10 mesaje pe Instagram în cel puțin 4 zile diferite” și tot așa.

Legat de calendar editorial, eu unul nu sunt mare fan ca ziua de marți să fie ziua linkurilor amuzante și tot felul de astfel de lucruri, dar m-aș axa pe un criteriu esențial: „să fie interesant”.

Adică o poză „am ajuns la sediu, uite un selfie”, mie unuia nu mi se pare un mesaj foarte interesant și util.

Dar faceți și răs-faceți. Probabil selfie-ul va atrage ceva like-uri, și contează și asta, nu doar că mie unuia nu mi se par utile.

Dar dacă îți propui ținte înalte – minim 10 like-uri pe Instagram și tot așa pe alte rețele, cu timpul înveți ce aduce succes și ce nu.

Hable con ella

Ce aș face eu, ca și coordonator departament de PR? Aș avea discuții cu membrii echipei. „Ce ți-ai dori să faci, ca activitate? Pe ce ai dori să crești?”

Aș relua acest tip de discuții lunar, sau în genul acesta.

Aș mai face niște ședințe de feedback, săptămânale sau mai des. „Ce îmi place la ce faci, și ce ai putea îmbunătăți?”.

Logo sponsori – peste tot

M-aș asigura că logo-urile sponsorilor apar cam peste tot.

Canale online premium

Dacă tot faceți canal de YouTube, luați legătura și cu niște canale premium de video-uri (Vimeo, Dailymotion) și încercați să le ziceți – uite, noi am vrea un cont premium la voi, vom pune ce punem și pe YouTube, nu ne permitem să plătim, dar vă putem ajuta prin – vizibilitate, vom pune link la Vimeo de fiecare dată când uploadăm un clip, din astea.

Similar, pentru poze există Flickr, Photobucket, 500px și alte platforme la care se poate cere cont premium, pe baza faptului că sunteți ONG.

Istoric în online

Dacă mergi la Google și cauți lucruri din trecut despre Lumea SEO PPC, le găsești, în general, mai simplu sau mai greu.
În general, sunt acolo.

Ce recomand aici e să pui accentul pe istoric – ce să faci ca să ai un trecut, să lași urme?

Așa da – YouTube, blog și site. Așa nu – rețele sociale, newsletter, instant messaging.

E OK să postați și pe locuri unde mesajele dispar cu timpul, dar căutați să lăsați și urme.

Live blogging

Aș lua în considerare să fac live blogging în ziua evenimentului – cât mai multe poze, atâta timp cât GDPR permite.

La mulți ani membrilor organizației

Aveți niște membri, au niște zile de naștere. Cum ar fi ca la început de februarie să aveți un post „aceștia sunt aniversații organizației ai lunii?”

Postare pe site-uri comunicate de presă

Pentru evenimentele mari, aș face asta, să fac un comunicat de presă și de publicat pe site-uri dedicate.
Iarăși, fiind ONG puteți cere cont premium în schimbul unor avantaje.

Contact jurnaliști

De aflat contacte jurnaliști care ar fi interesați de ce se întâmplă în organizație – pot fi ziare și alte tipuri de media din nișa voastră. Pot fi și naționale, pentru nișe ONG-uri.

Contacte bloggeri

Similar cu jurnaliști, mai sus.

Newslettere pe tot ce vrei

Dacă vrei să te abonezi doar la un anumit tip de resurse, să poți face asta. Să aveți un newsletter doar cu evenimente. Unul cu articole de blog. Altul doar cu follow-up-uri. Unul general.

Și dați și scrieți newslettere.

RSS-to-email

Există o funcție RSS-to-email care permite ca dacă aveți un blog pe WordPress, să se trimită automat un newsletter, fără aproape nicio intervenție din partea voastră. Totul automat, rapid.

#Hashtag-uri

Aș folosi niște hashtaguri în comunicare pe social media – unice, dar generaliste.

M-aș interesa care e numărul optim de hashtag-uri de folosit, și aș respecta asta.

Nimeni nu e indispensabil

M-aș asigura că nu sunt one-man-show. Dacă nu pot programa mesaje pe rețelele sociale cu Buffer, m-aș asigura că există cineva care să facă asta.

Infografice

Ca tip de conținut pe care ați putea să îl luați în considerare pentru a îl face, ar fi infografice. Exemplu pozitiv.

Complicat, dar util – studii

Dacă puteți, faceți studii care sunt la un nivel suficient de bun încât să ajungă în presă.

De făcut studii cu publicul țintă. Se tot fac glume cu cercetătorii britanici care au mai cercetat ceva. Aici e șansa voastră. :)

Cu totul altfel faci marketing pentru un produs bun, cu totul altfel faci vânzări pentru un produs care are marketing bun. Dacă faci studiul, vine și marketing din spate.

Structură pagini site

Oamenii, când se gândesc la „Site-ul Organizației X”, au probabil în minte un site static, niște pagini precum Acasă, Despre Noi, Ce facem, Donează + Blog.
Eu vă dau o altă abordare – faceți ce am făcut la Lumea SEO PPC + Cine Ești Tu, Doctore?.

Aș face un blog căruia i-aș asocia niște pagini statice, nu un site căruia i-aș asocia un blog.

Tot timpul pe blog să fie ceva nou – un articol scris de un membru, un anunț de eveniment, un follow-up.

Puteți face două bloguri, dacă vreți să separați opiniile membrilor de pe prima pagină.

Dar aș lua în considerare foarte serios să fie un site de tip blog + site, nu de tip blog + site.

Diferența e mică-mare, un pic uriașă.

E cu totul altfel raportarea la un blog actualizat constant vs. un site static.

Mentenanță site

Pentru blog, de contactat hosting (domeniul probabil că va fi mai greu de obținut), temă WordPress, pluginuri premium, alte elemente – să obțineți cât mai multe elemente gratuit, pentru sponsorizare.

Dintre cele menționate, tema și pluginurile premium mi se par ușor de obținut, domeniul + hostingul mai greu, dar nu imposibil.
Faceți un produs bun, și veți obține și hosting pentru produs bun în mod gratuit.

Video

Filmări evenimente – eu sunt de părere că videoul e mai de impact ca o prezentare, care e mai de impact ca o poză, care e mai de impact decât textul.

Aș face video.

Iarăși, nu la nivelul foarte înalt, la care lucrați enorm și iese video-ul perfect.

Faceți lucruri umane.

4. Relații externe

Întâi asculți

Ce aș face întâi de toate ar fi să fac ce l-am auzit pe un șef Cosmote că a făcut când a preluat o parte dintr-o instituție – s-a dus prin țară, în caravană. Un fel de Cuza modern, care voia să vadă cum trăiesc supușii.

Aș stabili întâlniri cu cât mai multe ONG-uri, cu un singur scop: să îi întreb ce au nevoie?

Și aș începe nu neapărat cu cei mai mari, ci, ca să îmi fac mâna, cu niște ONG-uri ceva mai mici.

Aș vorbi cu cineva de la ei, și i-aș întreba – „Oameni buni, cu ce v-am putea ajuta? Noi suntem organizația cutare. Ce am putea noi să vă oferim?”

Notez tot

Aș face o bază de date într-un fel sau altul, și aș nota întâlnirile.

Sistemul acesta se cheamă CRM (customer relationship management), e pe bani, dar aș căuta fie să fac eu unul de la zero în Google Sheets, fie să încerc să obțin o sponsorizare de CRM pentru organizație.

Și aș pune acolo – contacte, întâlniri, ce am stabilit, detalii.

LinkedIn

M-aș asigura că membrii din departamentul acesta au profil de LinkedIn, mi se pare important. Iar când reprezinți organizația, să dai link către el.

Dacă ai nevoie de feedback profil, te pot ajuta.

Ce e deja?

Aș căuta să văd ce s-a făcut până acum. Ce relații există deja? Aș construi pe asta.

Pe teren

Eu văd rolul curent ca un om de teren. Tot timpul în întâlniri, și discuții. Aș miza tare pe asta.

Participare evenimente

Iarăși, o persoană în rolul ăsta o văd mergând des la evenimente. Încearcă să obții intrare gratuită și la cele premium, dar mergi măcar la orice eveniment gratuit (și sigur, bineînțeles, nu te trimit la un eveniment obscur și periculos) care are cât de cât o legătură cu organizația.

Idex World - Volunteering
Idex World – Volunteering, https://flic.kr/p/nH9q8C

PS, 2022.08.25: De văzut și:

PS, 2022.09.09: Sunt două interese mari ale unei entități care vrea să ajute un ONG:

a. Să obțină ceva tangibil înapoi (vizibilitate media, de exemplu, și din asta clienți);

b. Să obțină ceva intangibil (plăcere, bucurie, satisfacție, mulțumire, și cu asta să fie mai împăcat pe plan intern).

Oamenii au tendința să ignore cât de important este b.

Da, ca ONG uneori e greu să dai ceva fizic înapoi. Asigură-te însă că persoana care te ajută e mulțumită și împăcată, se simte bine.

PS, 2022.09.22: Atenție și la securizarea conturilor de rețele sociale, și a altor conturi online. Folosiți un manager de parole, parole complicate (lungi, și cu caractere diverse) și unice pentru fiecare site, și pe unde se poate autentificare în 2 pași. Folosiți un antivirus, evitați programe și site-uri dubioase.

PS, 2022.09.22: Why You Shouldn’t Judge Nonprofits by Their Overhead Costs:

It’s hard to do a good job of anything on minimal resources.

PS, 2022.10.27: A Simple SEO Guide for Successful Event Marketing.

PS, 2022.12.07: A Nonprofits Guide To Using LinkedIn:

Your nonprofit likely takes up a lot of your time, and you might not have a huge staff to delegate responsibilities to. So, taking the time to use online platforms might not seem like the best use of your time.

Ultima modificare în: 7 decembrie 2022, la ora: 17:21.

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu

Reguli pentru cei care lasă comentarii »

Puteți folosi Gravatar pentru a adăuga avatar (imagine comentarii).

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.