miorița

Rar vezi simbol național mai minimalizat, mai ascuns sub preș, mai tratat cu jenă decât Miorița (detalii). E o jenă teribilă pentru mulți să vadă în Miorița un model și tipar de succes și mulți români nu văd în asta un lucru foarte OK.

Și vreau să vă prezint câteva gânduri despre asta, despre o țară care are ca metaforă-cheie Miorița.

Vă invit să vedeți un clip video:

Totul în tine îți zice că e ceva atipic acolo. Am arătat unora clipul, și nu văd umorul în el. Nu e deloc amuzant, pentru că încalcă multe reguli, și ai nevoie de o anumită stare ca să îl înțelegi. Poți căuta pe Internet reacții la clip, e un studiu interesant. Ca să poți intra în clipul ăsta, ai nevoie de o stare. Să poți accepta suferința la alt nivel. Și să îți poți rupe în tine diferite stări, care îți zic că e ceva în neregulă acolo, și de asta nu poți râde. Să poți să rupi ceva în tine, sau să fie deja rupt, prin suferințe/traume/dureri anterioare. Vezi pe Internet comentarii despre clip, e foarte interesant, e fix dilema Mioriței în practică. Ai râde, dar nu-ți vine. Și vezi reacțiile altora la clip. Mi se pare fenomenal. E o caterincă, o dai în glumă, dar trebuie să fi trecut prin lucruri să ajungi acolo.

Dacă te iei după programa școlară standard, Gala Galaction zice în “La vulturi”, printr-un personaj:

„Pune un hotar, Stapane, nenorocirii noastre! Ajunga Sfintiei Tale atata jertfa! Ajunga atata risipa, atata jaf la vulturi, din mana bietei tari si din carnea noastra!”

Și e posibil să ai impresia, citind textul, că Gala Galaction e împotriva suferinței, că e cam inutilă.

Dacă citești însă alte opere ale lui Galaction (Andrei Hoțul, în care repetiția unui ritual zeci de ani schimbă omul; Papucii lui Mahmud, în care o viață total atipică transformă o persoană; Lîngă apa Vodislavei, unde ciobanul reacționează lent, nu e pripit; stă în durere, a lui sau a altuia; rămâne acolo), suferința e element cheie, vindecător. Galaction te ține în durere. Și în La Vulturi, finalul ca finalul (rebeliunea), dar înainte de el e construcție de dureri.

Cred că “La Vulturi!” nu ar trebui interpetată în literă “Nu sunt de acord cu atâta suferință”, ci “Mă mir că e atâta suferință, o fi ceva acolo, cu neamul ăsta?”. Cred că e o idee voalată acolo, nu un “De ce să suferim?” ci “Oare e ceva în spatele faptului că e o suferință în neamul ăsta”?

Cu ce te ajută suferința? Îți dă resurse, pe măsură ce o depășești. Devii mai puternic. Te depășești.

Interesantă mi se pare și posibila răzbunare a unui cioban, din perspectiva lui Galaction (ce i-ar face Galaction, figurativ vorbind, celui care dă în cioban): Nicolae Manolescu: “În sfîrșit, probabil povestirea desăvîrșită între toate este Lîngă apa Vodislavei. Nu există nici o întîmplare mai cumplită în întreaga noastră proză decît răzbunarea ciobanului bătut de un cojocar bogat și înjugat la car. Subiectul e relatat foarte simplu. Nici o vorbă în plus. Fără gesturi de prisos. Și, mai ales, lucru rar la Galaction, fără comentarii auctoriale. Setea de răzbunare e mai puternică și decît banii, și decît comunitatea de religie.”

Carl Jung a fost preocupat de suferință, și a zis, ca un element cheie al operei lui: “Aurul se află în întuneric” (mai multe)

Apar de multe ori în viață situații în care ai de ales între a îți construi una din două resurse: externă (bani, bunuri) sau internă (abilitatea de a face bani; abilitatea de a te pune în starea de a obține bunuri; și pe plan spiritual, altele).

Viața e un paradox, când câștigi ceva, inevitabil, pierzi altceva. Obsesia pentru o resursă externă (să ne fie bine; să o ducă România bine; să reușim; să fim productivi; să fim primii), și ignorarea resursei interne (ce câștigi dacă stai în suferință și durere). A doua parte e total ignorată, în general, câștigul e greu vizibil, e greu să vezi ce ai câștigat în pierdere. Pierderea externă e vizibilă, câștigul intern – nu. Notă – nu spun aici să alegi suferința, și să nu faci nimic pentru a suferi, doar spun că dacă suferi să poți intra în stare.

Unul din câștiguri e total atipic, e relaxarea totală. Și abilitatea de a te simți bine, chiar dacă în jurul tău lucrurile sunt mai grele (treci prin multe, suferi, dar, nene, știi să râzi; poți să te distrezi; rupi barierele interne, odată cu suferința). O vezi în clipul de mai sus, o vezi în cel de mai jos, comparație între o nuntă din Est și Vest, în care cei din Est (Ucraina) nu înțeleg cum o nuntă din SUA poate fi atât de plictisitoare. Pe aceeași idee ca în clipul cu Cristi:

Tot în clipul de mai sus, vezi libertate. Nu mai sunt reguli. Ai suferit, poți fi liber. Poți, ca în clip, să te manifești liber și exuberant, sau poți ține în tine, poți să exprimi libertatea sau nu, dar suferința îți dă libertăți, nu ți le ia.

Al doilea câștig e abilitatea de a reuși în condiții grele. E mult mai greu, pentru că prima stare e delăsarea, dar poți avea succes cu Miorița. Vezi Steinhardt, vezi Donald Trump (Nu sunt de acord cu acțiunile lui Donald Trump, dar abilitatea lui de a rezista la orice e fenomenală; să poți să fii Donald Trump, lăsând la o parte valorile lui, treci peste faptul că ești de acord sau nu cu ce face și zice, e foarte greu să poți să te uiți în oglindă dimineața; are resurse interne)

Vezi niște articole pe tema asta:

*Measuring Donald Trump’s Mammoth Advantage in Free Media – The New York Times

*Cum A Păcălit Trump Presa Americană | Comanescu.ro

*How Donald Trump Answers A Question – YouTube

*(article dated Aug ’15): How Trump Becomes President | Scott Adams Blog

*More articles from Dilbert’s author blog: Scott Adams Blog

Vezi un articol pe tema – cum să ai succes, în pierdere (România se pare că a ales prost la alegeri; care e partea bună din spatele acestui lucru?): Alegătorii nu sunt niciodată proști. Partea bună a alegerilor locale 2016, în 10 puncte.

Ce faci cu suferința? Te eliberezi (detalii »).

“Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui.

Iata de ce n-a dormit: nu de teama, de ingrijorare, de emotie. Ci de nerabdarea de a le striga adevarul de la obraz  si de a intra in ei ca un tanc!”

Metafora Mioriței nu e doar la noi. Vezi Le notti di Cabiria (1957) – IMDb pentru ceva similar.

Ca fapt divers, eu prefer lecturi și filme dure și puternice, care mișcă lucruri în mine. Aproape nu am reguli aici, atâta timp cât mă mișcă.

Încă o chestie, la nivel pragmatic, dacă te manifești în dorința de a evita suferința, faci asta pentru a fi fericit. Dar fericirea nu vine din evitarea suferinței, ci din biruirea ei. Doar așa poți râde la clipul cu Cristi.

Cristian Iohan Ştefănescu – Mioriţa. The story goes on., https://flic.kr/p/dkaxrw

I am a Digital Marketing freelancer. My expertise is in SEO (Search Engine Optimization) / UX (user experience) / WordPress. Co-founder of lumeaseoppc.ro (series of events on SEO & PPC) and cetd.ro (Book on branding for MDs). On a personal level, I like self-development - events, sports, healthy living, volunteering, reading, watching movies, listening to music.

No comments yet.

Leave a comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.