În continuarea articolului despre educație, răspund la ce materii mi-au plăcut în școală.
În școală îmi plăcea să citesc, cred că eram destul de bun la partea de creație (compunere de texte, logică).
Îmi plăcea să stau la calculator (inițial un HC), și mă pricepeam la informatică.
Consider că în ciclul primar și liceu am fost printre cei mai buni din clasă, dar nu îmi plăcea în mod deosebit materia de la școală. Nu învățam de plăcere. Da, îmi aducea satisfacții, dar nu mă motivau chiar atât de tare.
Învățam din plăcere engleza din desene animate, filme și lucrul la calculator (totul era în engleză). Dar nu citeam de plăcere manualul de engleză.
Învățam pentru note materia, căutam să fiu un elev/licean bun, dar nu în mod deosebit.
Am făcut și performanță (m-am calificat într-a 9a la olimpiada națională de fizică), dar nu mi-a plăcut materia respectivă în mod particular. Eram recunoscător unei doamne profesor din generală, mai mult pentru ea am învățat în momentul respectiv.
Cred că școala mai degrabă m-a îndepărtat de pasiuni decât să mi le provoace. Adică citeam de plăcere literatură, dar când trebuia să citesc literatură pentru școală nu îmi plăcea. Scriam de plăcere cod, dar codul de la informatică, pentru școală, nu îmi plăcea foarte mult.
Altfel, ambii părinți au absolvit inginerie chimică, au fost profesori în domeniu și ghiciți ce materie mi-a făcut cele mai mari probleme de-a lungul anilor?, cu note de 1 și 2, din astea. Cred că cele mai mari neplăceri le-am avut la chimie.
Nici măcar nu am intenționat, nu îmi propuneam să am probleme la chimie, dar s-a întâmplat ca și în generală și în liceu să am cele mai mari probleme fix la chimie.
Facultățile și masteratele pe care le-am făcut ulterior sunt cu totul altceva, una e să fii în școală aproape tot timpul și să nu ai altă grijă decât să înveți, alta e să fii în București și să poți învăța mai multe lucruri nu neapărat prin educație formală.
Iar la master deja știi ce îți folosește și ce nu, și nu mai înveți din plăcere.
Dacă ar fi să spun cum văd eu performanță în școală ar fi – să faci ce faci în mod intens (dacă scrii cod, să te arunci în asta; dacă înveți engleză, fă asta intensiv; dacă îți place matematica, fii bun la asta) și să poți să te dedici pe termen lung. Nu învăța un an și să lași trei să treacă pe lângă tine, fă performanță pe termen lung. Ar mai fi și să te orientezi pe ce cere piața. Poți ajunge un cântăreț/scriitor/comunicator/psiholog de succes, dar e posibil ca partea tehnică să fie mai bănoasă și cerută în viitor.
