În data de 25 noiembrie 2019 a avut loc o conferință pe tema – “Marxismul cultural – noua utopie”, ținută de scriitorul Andrei Dîrlău (doctor în teologie).
Moderatorul întâlnirii a fost pr. Cristian Galeriu.
Evenimentul a avut loc la Biserica Sfântul Silvestru, București, începând cu ora 19:30.
Conferința a făcut parte din ciclul de dezbateri intitulat “Să înțelegem lumea în care trăim”, organizat de grupul “Conștiințe în slujirea cu iubire a Adevărului”, în continuarea evocării părintelui Constantin Galeriu.
Mai jos, fotografii și înregistrarea audio și video a evenimentului.
Înregistrarea video a evenimentului (clipurile rulează unul după celălalt):
Vezi lista cu toate clipurile »
Album foto integral pe Google Photos »
Înregistrarea audio a evenimentului » (în lucru)
Argument la Invitaţie
Adresându-se fariseilor și saducheilor – care-L ispiteau cerându-I să le arate semn din cer -, Domnul Iisus Hristos le zice: ”Fățarnicilor, fața cerului știți să o judecați, dar semnele vremurilor nu puteți ! ” (subl.ns.) [Matei 16, 3].
Așadar, Domnul Hristos ne cheamă la trezvie și la judecarea semnelor vremurilor. Iar Sfinții Părinți ne învață că semnele vremurilor trebuie judecate nu atât în termenii (apocaliptici) ai ”clătinării puterilor cerului”, ci mai ales în termenii (eshatologici) ai celei de-a doua veniri a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest duh se află, în zilele noastre, și părinții reuniți în Sfânta Chinonită a Muntelui Athos, atunci când ei declară: ”Adâncirea studiului semnelor vremii și constatarea cu certitudine a zilelor de pe urmă produc o bună neliniște care are drept rezultat încercarea unei pocăințe depline, a unei lupte hotărâte pentru biruirea patimilor noastre aducătoare de moarte și a unei mai bune pregătiri pentru intrarea în Împărăția Mielului cel înjunghiat” (subl.ns.) [”Declarația Sfintei Chinonite a Muntelui Athos”, Karyes, 21 aug./3 sep.1997, apud Ieromonah Hristodul Aghioritul, La apusul libertății, București, Editura Sofia, 2000, pp.166-167].
Pocăință care ne întărește totodată în necurmata confruntare cu potrivnicia duhului lui antihrist ce lucrează neostoit ”taina fărădelegii” și în zilele noastre. Căci spune Sfântul Teofan Zăvorâtul: ”Duhul lumii, cu toate învăţăturile vătămătoare de suflet care îl însoţesc, este un duh potrivnic lui Hristos, este duhul lui Antihrist; răspândirea lui înseamnă răspândirea urii faţă de credinţa creştină şi rânduielile creştine de viaţă. Se pare că în jurul nostru cam într-acolo se îndreaptă lucrurile. De vreme ce peste tot nu auzi decât răgete nelegiuite, nu este de mirare dacă în curând va începe să se întâmple ceea ce a prezis Hristos: «Vor pune mâinile pe voi… şi vă vor prigoni… şi veţi fi duşi… şi vă vor omorî». Duhul lui Antihrist este întotdeauna acelaşi; ceea ce a fost la început va fi şi acum, poate în altă formă, dar cu acelaşi înţeles”. (subl.ns.) [”Evanghelia zilei, împreună cu comentariile Sfântului Teofan Zăvorâtul”/ 18 decembrie 2012].
Ce este de făcut, atunci ?
Sfântul Teofan Zăvorâtul ne dă un prețios îndemn duhovnicesc în acest sens: ” «Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre». Rabdă, având pe buze și în inimă cuvântul nestrămutat al mărturisirii adevărului.” (subl.ns.) [Sfântul Teofan Zăvorâtul, ibidem]. Un astfel de îndemn către mărturisire îl primim și din partea vrednicului de pomenire părinte Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, care zice: ”Nu credeam că voi trăi să văd și eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice (…) De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acum este momentul să mărturisim cu propria noastră viață (…)”. (subl.ns.) [Părintele Iustin Pârvu: Este vremea muceniciei ! Luptați până la capăt ! Nu vă temeți !, în ”Război întru Cuvânt” din 14.01.2009].
Și tot părintele Iustin ne arată ce trebuie să înțelegem prin mărturisirea cu propria viață în aceste vremuri: ”Singurele noastre arme sunt numai cele duhovniceşti: rugăciunea, smerenia, dragostea, dar şi mărturisirea. Nu se poate dragoste fără mărturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi dacă ne temem să mărturisim adevărul, ce jertfă mai avem? Sau dacă nu ne pasă de aproapele nostru care este în neştiinţă şi noi nu îl informăm şi îl lăsăm să cadă pradă acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători faţă de viitorul unei naţii şi al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care îşi pun viaţa pentru fraţii lor.” (subl.ns.) [ibidem].
Reluarea în această toamnă a întâlnirilor grupului nostru prin inițierea ciclului de dezbateri ”Să înțelegem lumea în care trăim” poate fi una dintre bunele ocazii de a nu rămâne în lenea nepăsării față de lupta ce trebuie să o dăm pentru ”trezirea” noastră și a fratelui nostru.
Doamne, ajută !
