Este un citat în Sf. Evanghelie după Luca, (7:41-47)
Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei.
Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește.
Să discutăm, în două cuvinte, despre acest citat.
Apar uneori în discuțiile cu non-ortodocși discuții – „De ce iartă Dumnezeu?”. Iar răspunsul e dat de citatul de mai sus, dar și de alt citat – Matei, 20:1-16:
Căci împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa.
Și învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru.
Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, vă voi da.
Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa.
Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții, stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru?
Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie și ce va fi cu dreptul veți lua.
Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar.
Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
Zicând: Aceștia de pe urmă au făcut un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița.
Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție.
Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă, că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
În credință, sunt multe lucruri paradoxale, și probabil nu am reușit să prezint o descriere detaliată, cu interpretarea oficială asupra lucrurilor de mai sus.
E însă un punct de reținut despre „De ce iartă Dumnezeu?”.
