Faptele bune și dilema prizonierului

Conform Dilemei prizonierului, acestora le-ar fi mai bine dacă s-ar înțelege sa nu trădeze, dar de obicei aleg să o facă pentru că nu au încredere în celălalt.

Cam așa e și cu faptele bune – vrei să nu poluezi, dar impactul tău e minor. Vrei să votezi, dar votul tău contează foarte puțin. Vrei să fii politicos la coborârea și urcarea din autobuz, dar și cei care urcă, și cei care coboară, și șoferul au niște obiceiuri care te fac să te comporți atipic, și nu mai știi cum să procedezi pentru a fi politicos.

În concluzie, vrei să faci bine, dar binele nu pare să aibă putere.

Cu toate asta, când faci o anumită acțiune, te plasezi automat în clubul celor care fac o anumită acțiune. Nu arunci hârtii pe jos, ești în clubul celor care fac asta. Arăți că îți pasă, ești în clubul celor care le pasă. Și acest club nu are doar un membru, ci mai mulți. Și e mai bine să fii în acest club, al celor care fac binele, decât în clubul celor care aleg să se resemneze.

Când ești singur, simți că nu ai putere. Când ești în clubul celor care fac fapte bune, acel club are putere și asta se poate transmite emoțional.

Thank you note
Simon Liu – A good deed is it’s own reward., https://flic.kr/p/cK2GAf

PS, 2020.01.21: And it bends toward justice | Seth’s Blog.

PS, 2020.02.01: The Power of the People Around You.

PS, 2020.02.02: Predicăm tuturor prin exemplul propriu – treci pe roșu? Asta lasă o urmă în societate, dacă ești văzut. Iar dacă nu ești văzut, lasă o urmă în tine.

PS, 2020.02.02: De ce să fii om bun, din punct de vedere creștin? Eu trebuie să mă fac vas al Sfântului Duh, ca să pot să îl dau și aproapelui meu.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.