Vorbesc în mesajul de față despre:
Ce îmi place în mod deosebit la carte?
- Am citit cartea din scoarță în scoarță și pot spune că m-a impresionat.
- Psihologia și religia sunt două domenii despre care încerc să mă informez și să explorez lucrurile constant. Cartea e una din cele mai bune în nișa ei – psihologia -, pe care am citit-o.
- Stilul e direct, clar și simplu. Nu țin minte să fi întâlnit nevoia de a mă informa în dicționar pentru termeni prea complecși.
- Sunt două tipuri de istorii identificate de mine în carte:
- Povești clasice, lucruri cunoscute, o poveste clasică, prezentată și interpretată un pic diferit. Cam 30-40% din poveștile din carte (o estimare grosieră)
- Lucruri moderne, de la mici lucruri inspiraționale care circulă și pe Internet, până la legende urbane, sau chiar lucruri și povești inventate de autor. Lucruri moderne, în general. Aproximativ 60-70% din povești (iarăși, grosier).
- Ca stil de a povesti:
- Există povești care urmează cât mai fidel firul inițial al poveștilor.
- Există povești cu variații mai mici sau mai mari față de povestea inițială.
- În fine, există povești la care lucrurile au întorsături, cititorul poate decide alternative, cititorul e implicat în poveste. (de fapt, nu cititorul, ci persoana care aude povestea)
- Cartea are un font jucăuș și plăcut, te simți bine când citești.
- Cartea e, de multe ori, la un nivel superior față de lucrurile firești. E pe un plan mai înalt. Pe de o parte, în povești există acțiunea, se întâmplă lucruri, dar cartea se poziționează de multe ori în meta-, e un nivel mai înalt și înțelege mesajul și simbolul din spatele cărții.
- Am plâns de vreo 3 ori când am citit povești din carte.
- Cartea lucrează, în partea teoretică, atât pe “De ce?”-urile din spatele poveștilor (de ce povești? de ce metafore?), cât și la cum-uri (cum povestești? cum construiești o poveste?).
- Fiecare din povești e precedată de lucrurile care ajută în urma lecturii poveștii. Poveștile sunt puse, prin urmare, într-un context.
- La sfârșitul cărții, afli cum să contruiești tu însuți povești.
- Cartea abordează principalele teme ale terapiei. Afli, în stilul poveștilor, cum ar trebui să abordezi situații.
- În poveștile în care lucrurile intră puternic în concret, cu metafore mai puține și lucruri serioase și profunde (consumul de droguri, de exemplu), autorul îți dă soluții de a te uita la problema respectivă.
- Cartea îmi e foarte utilă pentru că aduce în limbajul concret al exemplelor lucruri profunde și complicate. E greu să înțelegi aspecte teoretice, dar prin abordarea pragmatică, afli, în carte, cum ar trebui să fie lucruri.
- Dacă ar fi să găsesc, totuși, o “vină” cărții ar fi aceea că uneori dă soluții. Ori, eu nu asta caut. Mai puțin acest aspect, e o carte foarte bună.
- E util să înțeleg din carte cum să comunici cu un copil.
- Cartea a intrat printre cărțile mele favorite. E o carte care mi-a plăcut mult și pe care intenționez să:
- O împrumut multor altor persoane spre lectură. E o lecție de viață ce merită parcursă.
- O recitesc la un moment dat. Sunt multe lucruri profunde, ce scapă primei lecturi.
Foto (vezi full-screen):
Așadar: