Fără dogmă (vol. I+II), de Henryk Sienkiewicz, Editura All – cartea care nu poate fi citită și pe care ar trebui să o recitești

DSC_8066-micBună,

Discut în mesajul de față despre:

Vedeți slideshow-ul de mai jos (full-screen?):

Impresia mea despre cartea Fără dogmă, de Henryk Sienkiewicz, e că e o carte imposibil de citit (1) și pe care ar trebui să o recitești (2). Să îmi justific afirmațiile.

1. De ce e o carte de necitit?

  • Cartea intră foarte foarte adânc în tine. Nu se adresează minții. Nu o poți, sau cel puțin eu nu pot, să o citesc rațional. Intră în emoții, se joacă cu sufletul tău. Te tulbură și te mișcă.
  • Când parcurg cartea, mintea îmi fuge, nu sunt atent, sunt răzleț. Mă gândesc la problemele mele, la viața mea, la relațiile mele, la felul cum mă raportez eu la lume.
  • Literele cărții curg pe lângă mine, dar totuși îmi dirijează gândurile.
  • În puținele momente când pot, totuși, să mă concentrez, caut soluții, înfrigurat.
  • Pierd șirul constant, nu pot urmări, nu înțeleg, nu văd esența, mă pierd în detalii, ratez încercarea autorului de a îmi prezenta cartea.
  • Totuși, gândurile intră în mine, trec prin mine și ajung exact în suflet.
  • Am crezut că e o problemă de concentrare. Am reluat începutul cărții de vreo 2 ori, în total l-am parcurs de 3 ori. Habar n-am despre ce e vorba acolo.
  • Mai mult – nu știu, clar, despre ce e vorba în carte. Am pierdut acțiunea, am pierdut firul logic, cartea e un non-sens pe plan logic.
  • Pe plan emoțional însă, m-a tulburat. M-a bucurat să o citesc și mi-a dat plăcere.

2. De ce ar trebui să recitești cartea?

  • În primul rând, pentru că poți. E scrisă în stilul Psalmilor, e ca o carte de Sf. Siluan. Cuvintele intră în sfulet, dar poți să le recitești de câte ori dorești. Care e limita maximă de care poți citi Psalmii? Nu există. Așa și cu cartea asta. Poți reciti la nesfârșit.
  • Pentru că îți va aduce, probabil, bucurie. Te va încânta, îți va da savoare. Te vei simți bine recitindu-o. Am recitit mai multe pagini, în încercarea de a găsi rațiunea, și mi-a făcut plăcere să trec prin acest proces, chiar dacă se repeta.
  • Pentru că uiți. Cartea nu e rațională, e plină de emoții.

E posibil să mă înșel?

  • Da, e posibil ca pentru alții cuvintele lui Henryk Sienkiewicz să poată fi înțelese rațional. La mine nu s-a întâmplat asta.

Am dat mai sus, în pozele care sunt în slideshow, citate din câteva părți din carte. Ce mă interesează din fiecare dintre ele sunt cuvintele care se adresează sufletului:

  • P50 din vol 1. (cu mătușa): mă simt, se ceartă, cupluri, familie, certurile, disputa, fiecare, dorește, plac, prezența, fericirea.
  • P100 din vol 1. (cu ce s-a întâmplat): vieții, închiși, ei, înșiși, învârtejesc, noi, pasă, sentiment, lumea.
  • P200 din vol. 1 (cu dacă): răzbun, familie, doamna, respinge, respinge, împiedice, rețină, noi, doi, doamne, naive, inocența, neprihănită, societății, femei, generația, îngeri, doamna, măritat, femei, rugăminte, cuvântul, inima, furia.
  • P50 din vol 2. (cu astăzi): vuiește, cutremură, amintesc, doamna.
  • P100 din vol 2. (cu am liniștit-o): cu mine, vrea, neliniștită, antrenată, impresia, amintirea, impresia, amintit.
  • P150 din vol 2. (cu ca chiar ea): conștient, degetul, buze, vorbesc, zâmbea, umbra, recunoștința, mâna, buze, sărutat-o, recunoscător.

Ce observ eu în citatele date de mine?

  • Sunt, în orice pagină aș lua din carte (intenționat am luat numere multiplu de 50, pentru a arăta factorul complet aleatoriu), cuvinte care se adresează sufletului. 
  • Eu citesc textul și îmi sar doar acei termeni în minte.
  • Mă gândesc, când văd termenii respectivi, la lucruri legate de iubire, de dragoste, de suflet.
  • Pot încerca să citesc textul și în notă rațională. Din păcate, însă, nu prea reușesc.
  • În citate sunt constant, dar constant, aduse în lumină lucruri legate de suflet. Propoziție după propoziție, sufletul e în prim-plan.

Alte impresii:

  • Stilul e lin și calm. Fără șocuri, fără lovituri, fără lucruri dure.
  • Se întâmplă lucruri în carte, în pofida lucrurilor scrise de mine. Cititorul e purtat și prin lucruri raționale, nu doar emoționale. Doar că sunt mai greu de perceput.
  • Am citit de Henryk Sienkiewicz și “Quo vadis?”. Nu am neapărat un top personal, dar Fără dogmă mi-a plăcut un pic mai mult.
  • Am ajuns să apreciez mai mult Polonia și pe polonezi după lectură. happy
  • E uluitor, pentru mine, câte lucruri sunt perene după atâta timp. Cât de puțin se schimbă lucrurile ce țin de sine și de interior, față de lucrurile externe.

Așadar, pentru cei care doresc să afle mai multe,

Notă: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *